Ma intrebam cum a zburat saptamana si ce am facut de a trecut timpul asa repede. Si cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat a fost sa intalnesc modestie, filantropie si dorinta de a sprijini in cel mai discret mod cu putinta.

Am fost impresionata sa cunosc omul din spatele acestui gest incredibil. Si desi persoana a ales anonimatul, pot sa povestesc totusi despre ce a facut acest om. Ca un exemplu pentru toti cei care ar vrea sa ajute dar nu stiu cum. Sau care doresc sa puna umarul si sa stea totusi in umbra! Va intrebati la ce ma refer si cum e cu putinta?

Pai totul a inceput intr-o zi frumoasa de toamna cand cineva imi da un mesaj privat si imi spune ca stie pe cineva care cunoaste activitatea Asociatiei Unu si Unu si doreste sa-si doneze aniversarea.

Woa! Am ramas uimita, imi pleznea inima de bucurie! Deci lumea vede ce facem si considera nu numai ca este de un real ajutor, dar isi doreste sa ne si sustina.

Va vine sa credeti? Noi, un ONG tanar sa primim o astfel de propunere asa din senin? Am simtit ca prezentam incredere. Ca lumea…in acest eter al internetului ne vede si are incredere in noi. Aceasta a fost un prim gand. Apoi…

Eu am crezut ca este o gluma. O farsa. Daca nu era totul in scris si m-as fi aflat intr-un spatiu public cred ca ma uitam dupa camere ascunse, care sa-mi filmeze reactia cu ‘what if…’:))

Apoi… am realizat ca persoanele implicate nu se jucau cu promisiunile. Si cei care au participat la evenimentul de aniversare chiar au donat, la fel de discret, in contul Asociatiei Unu si Unu.

Ma intreb ce am facut bun pe lumea asta de traiesc asa ceva? Probabil ca …fix ceea ce facem prin Unu si Unu ii determina pe oameni sa gireze cu incredere.

Ei bine, mi-am dorit enorm sa ii vad chipul persoanei din spatele acestei initiative si sa-i arat aprecierea mea! Si ne-am intalnit intr-o zi de marti si am povestit ca si cum ne stiam de cand erau copiii mici, dar nu am mai apucat sa ne vedem. A fost foarte uman si ii multumesc pentru intimitatea discutiei si a atmosferei pe care a creat-o. Asa, calda, cum e si ea!

Evident ca imi doream sa impartasesc cu toata lumea implicarea lor, dar am inteles ca nu umbla dupa ‘aparitii’, ci doar si-au bucurat sufletul (caci e vorba de o familie) si le-am respectat dorinta de a sta in umbra. In umbra unor fapte mari. Pe care nici nu stiu daca le banuiesc. Dar noi le simtim! Noi si beneficiarii proiectului catre care am redirecrionat fondurile!

Un gest simplu, facut cu eleganta omului care nu vrea lauri ca face bine!

Va multumim, oameni buni si frumosi! Sa le spunem fictiv Gabriela, Mihai, Claudia… si toti donatorii stransi in jurul lor si al cauzei noastre… Va stiti voi care!

Sunt oameni care nu umbla dupa faima, etichete PR-istice pentru ca fie o au deja, fie gestul lor este mai important decat faima de a face bine.

P.S: atunci cand invarti bugete mari…astfel de donatii probabil ca sunt niste bani care intra…Pentru ONG-urile mici, fiecare leu conteaza si mai ales, gestul din spatele fiecarui leu donat, conteaza cel mai mult.