Am devenit mama acum 4 ani, iar asta mi-a schimbat definitiv viata. Atunci cand am aflat ca voi avea 2  baieti gemeni am fost cea mai fericita femeie din lume. In viziunea mea, nasterea reprezinta unul dintre evenimentele cele mai importante din viata unei femei, dar acum stiu ca sunt situatii total neprevazute, cum este nasterea prematura, care pot schimba dramatic frumusetea si magia acestui eveniment.

Am hotarat sa scriu povestea mea si sa vorbesc despre experienta emotionala legata de nasterea prematura, doarece, “starea emotionala a mamei” este de cele mai multe ori un subiect lasat pe locul 2 si caruia nu i se acorda o prea mare importanta.

Pentru mine socul a venit la 28 de saptamani, cand la o ecografie de rutina am aflat ca,  datorita unor probleme placentare trebuia sa nasc urgent. A fost o veste de neacceptat , pur si simplu am fost paralizata, apoi am trait in 4 zile sentimente de disperare, negare, neputinta, agonie, revolta, care pana la urma s-au stins in acceptarea ca voi naste totusi prematur.

P1140861

Am descoperit adevarata provocare abia dupa nasterea baietilor la 29 saptamani. Intr-un cuvant eram bulversata, debusolata si la limita disperarii, pentru ca simteam ca nu am nici un control asupra a ceea ce mi se intampla.

Experienta nasterii a fost pe viteza maxima, pentru ca existau riscuri majore. Luca a cantarit 1000 g si Matei 700 g, scor Apgar 7.

Nu am apucat sa-i vad atunci, iar a doua zi, i-am gasit in sectia de terapie intensiva neonatologie, conectati la aparate de respirat, perfuzii, tuburi, inconjurati de cadre medicale care mi-au spus ca primele 24 de ore sunt vitale, ca pot sa apara oricand complicatii, ca nimic nu este sigur. Primul impact a fost puternic, imaginea lor m-a marcat profund, pentru ca nu avea nimic din ceea ce ma asteptam sa vad.

I-am tinut in brate abia dupa 8 saptamani, conectati la perfuzii si incubator, si am plans de bucurie.Nu voi uita niciodata momentul acela cand, cu adevart am avut primul contact fizic, real cu ei.

Au trecut primele 24 ore critice, apoi in asteptarea urmatoarelor 48 si 72 de ore,la fel de critice am inteles ca baietii mei sunt expusi la o serie de probleme medicale.Sistemele organismului, inclusiv creierul, plamanii si ficatul lor aveau nevoie de ultimele saptamani de sarcina pentru a se dezvolta complet, iar ei s-au nascut inainte sa se dezvolte corespunzator. Exista risc mare pentru dezvoltarea unor dizabilitati serioase sau pentru deces. M-am ingrozit gandindu-ma ca pot sa apara oricand probleme respiratorii, dificultati de hranire, hemoragie sau paralizie cerebrala, intarzierea dezvoltarii, problemele de vedere si de auz.

P1140541

Nasterea mea prematura a afectat intreaga familie, eu simteam ca sunt in pragul depresiei si nu puteam sa imi scot din minte lista aceea interminabila cu complicatiile la care erau expusi.Evolutia lor foarte lenta si incertitudinea ma macinau ora cu ora, zi dupa zi,in asteptarea unui progres cat de mic. Ma trezeam si adormeam cu acel”dar daca”…..

Pentru mine salvarea a fost familia si prietena mea, Ioana, psiholog, care mi-au fost alaturi in toata aceasta perioada. Cu ajutorul lor, am reusit sa trec peste primele 6 saptamani pe care eu le numesc “critice”,  pentru ca asa au fost atat pentru mine cat si pentru cei mici. Am stat in neonatologie 4 luni, baietii au avut parte de asistenta medicala specializata, medici minunati si asistente dedicate si desi au trecut prin intubare, transfuzii, perfuzii si gavare, episoade multiple de desaturare, au demonstrat ca sunt niste luptatori. Acum la 4 ani, sunt perfect sanatosi,veseli, au personalitati puternice dar mai au de recuperat la capitolul greutate.

Intre mine si ei s-a creat o relatie minunata, care depaseste uneori puterea de intelegere sau ratiunea celorlalti, determinarea lor mi-a dat speranta si curaj sa merg mai departe.

Am inteles ca schimbarile mele emotionale pe care le experimentam aveau atat cauze interne legate in mare parte de modificarile hormonale post nastere si imposibilitatea de a alapta, cat si multiple cauze externe. Problemele de sanatate ale copiilor,complicatiile care au aparut post anestezie, odihna necorespunzatoare si perturbarile somnului dar si experienta traumatizanta a nasterii premature m-au afectat profund.In plus mi-a lipsit caldura caminului, prezenta celor dragi fiind restrictionata la cateva ore pe zi, pe parcursul spitalizarii.

Am acceptat ca este normal sa trec prin momente de panica,deznadejde, epuizare si sa pendulez intre agonie si extaz in gasirea echilibrului si am ales sa descriu experienta mea emotionala traita odata cu nasterea prematura, pentru ca vreau sa le transmit mamelor care sunt in aceeasi situatie ca este normal sa ai sentimente puternice in aceste momente si este la fel de normal sa le exprimi si sa ceri ajutorul.O mama stabila emotional, are putea sa ii transmita bebelusului calm, incredere si sentimentul de siguranta de care el are nevoie.4 ani

Mamelor care au nascut prematur le transmit urmatorul mesaj:

Atunci cand te simti depasita emotional de situatie nu ezita sa ceri ajutor de specialitate.Un psiholog, psihoterapeut, consilier sau un coach te pot sustine in aceasta perioada dificila. Eu personal, am beneficiat de acest suport si stiu ca fara el, evolutia mea si a copiilor nu ar fi fost aceeasi.De aceea, vreau sa sustin la randul meu alte mame care trec prin aceasta situatie.

Din toata aceasta experienta am invatat ca, noi ca mame, nu putem schimba evenimentul deja petrecut, nu putem schimba starea de fapt, insa putem invata sa facem fata acestor obstacole si sa le privim ca pe niste provocari. Optimismul, increderea si acceptarea nu vor fi doar cuvinte mari, ci credinte care ne ajuta sa mergem mai departe.”

Nina, mamica de gemeni prematuri