Caut acest film de mai bine de 6 luni. L-am vazut atunci si ca sa nu-l pierd, l-am salvat. Dar l-am salvat undeva chiar bine, de nu-i mai dadeam de urma. Acum l-am gasit si il pun aici ca sa nu-l mai pierd niciodata. De ce il caut? Pentru ca m-a impresionat. Vorbim foarte putin despre cum este pentru tati atunci cand bebelusul lor se naste prematur.
Avem senzatia ca ei sunt mai puternici si ca ii afecteaza mai putin. Ei bine, nu este asa. Sunt puternici, dar cine nu este daramat cand isi vede puiul de doar cateva sute de grame plin de fire, dependent de aparate si pe care nu-l poti nici macar atinge? Cine nu este indurerat cand isi vede sotia suferind? Ei isi ascund durerea si prefera sa disimuleze pentru ca in aceasta perioada ei sunt baza. Stalpul nostru de sustinere.
Acest film este un tribut adus tatilor de prematuri si surprinde sensibilitatea si vulnerabilitatea lor. Stim ca tatii ai caror bebelusi se nasc la termen ies cu prietenii in oras sa ciocneasca un pahar, dar tatii cu prematuri pleaca indurerati acasa, nesiguri de viata bebesului sau, neputinciosi. Si poate nu apucam in acea perioada sa le spunem ca stim cat le este de dificil sa faca zeci de drumuri la spital, uneori pentru luni de zile sau de la zeci de km distanta si dupa o zi obositoare si stresanta la servici.
Asa ca azi putem sa le spunem “Multumim tati. Esti cel mai bun!”
Daca simti si tu la fel, arata-i acest film http://s.telegraph.co.uk/graphics/projects/fathers-days/index.html si imbratiseaza-l.
Ce daca nu e ziua tatalui? Ce daca nu e ziua barbatului? Ce daca nu e Dragobete? Este ziua perfecta sa le spunem “te iubesc”.
Comenteaza