Vin de la Giulesti…e primul lor Craciun aici!

Vin de la Giulesti. Am fost sa stau un pic de vorba cu doamna dr. Rosca. M-am incarcat pozitiv de la energia pozitiva pe care o are, bucuria pe care o degaja, dragul cu care se ocupa de copii, de modul cum le vorbeste, de cum ii priveste, de cum isi trateaza echipa. E un fenomen acest om. Ma duc mereu cu emotie, dar cand o vad parca o stiu de o viata si imi aduce multa liniste si bucurie. Avem o relatie cordiala, nu va imaginati ca ne leaga cine stie ce prietenie. Adica eu ii port afectiune, dar e plina de respect si retinere. Nu am mai intalnit asa ceva…

Dar nu despre acest lucru ma pornisem sa scriu, ci despre cat de multi copii prematuri erau acolo, despre cat sunt de mici si de fragili, despre cum eu astazi alerg catre serbarea copiilor, iar acesti micuti “alearga” pentru fiecare secunda de viata, despre cum vor petrece ei Craciunul acolo, despre cum alergam dupa cadouri si ce mult conteaza un pic de ajutor, despre cum se linisteau cand li se vorbea, despre iubirea pe care o vad in gesturile simple ale medicilor, ale infirmierelor, despre parintii care erau la usa si abia asteptau sa intre sa-i vada.

Am vrut sa-i imbratisez pe toti. Dar m-am blocat.  Le-am urat sanatate piticilor lor si sa ajunga sanatosi cat mai curand acasa…

Am gasit Ghidul Prematurului intr-un incubator langa un bebelus. M-am bucurat ca mama urma sa-l gaseasca si sa-l citeasca.

Multumesc Kara Baby pentru salopetele donate pentru acesti minunati bebelusi si care aveau inscriptionate mesajul “Primul meu Craciun”. Asta este, acesta este primul lor Craciun, dar cu siguranta restul sarbatorilor ce vor veni ii vor gasi la ei acasa, langa bradul lor si se vor bucura de magia sarbatorilor, la fel ca toti ceilalti copii. Si pentru ca nimic nu este intamplator, fix cand eram la Giulesti m-a sunat Bebe Tei cu o veste tare buna. Multumim!

Acum stiu ca magia este in noi! In tot ce facem, in tot ce daruim, in empatie, in recunostinta, in iubirea nu doar de sine, ci si de ce ai in jur.

Eu am plecat, dar sufletul meu a ramas acolo.

Ps: si acum imi suna in minte acest bebelus si imi imaginez ce simtea doar pentru ca era atins… atat sunt de fragili si de speriati!