“Dedic povestea mea tuturor mamicilor din Romania care au nascut bebelusi prematuri. O calda imbratisare tuturor mamicilor de ingerasicare au trecut prin poate cea mai mare suferinta posibila. Pe 15 aprilie 2016 am nascut un baietel in saptamana 24 si medicii din tara in care l-am nascut au facut tot efortul posibil ca sa il tina in viata. Dupa ruperea apei in saptamana 23 am avut o saptamana sa realizez ca voi naste un bebelus prematur si ca viata lui va fi in pericol inca de la nastere.

Am ajuns la spitalul local si deoarece bebelusul ajunsese la saptamana 23, varsta limita pentru salvarea prematurilor in Norvegia, am primit prima injectie de steroizi care avea sa intareasca plamanii bebelusului, in caz ca urma sa se nasca in urmatoarele ore. In aceiasi seara am fost transferata la spitalul universitar din Oslo, unde se salveaza cei mai mici prematuri si/sau cei mai bolnavi bebelusi din Norvegia.

Am stat la pat o saptamana pentru a evita efort si a prelungi sarcina cat de mult posibil. Dupa o saptamana Theodor si-a anuntat venirea pe lume si a fost scos prin cezariana intr-o vineri dimineata la ora 05:25. Cantarea 750 de grame.

Nu voi uita niciodata momentul in care l-am vazut prima data dupa cateva ore de la nastere. Era ca un pui de vrabie si cand ma uitam la el nu ma puteam opri din plans. Mic si vulnerabil in incubator si evident deranjat de ce se intampla, incerca sa se acomodeze cu viata de pe pamant.

Putin stiam noi ce inseamna cu adevarat rabdarea si cum sa traiesti fara sa iti faci planuri pentru a doua zi. De a adormi si a te trezi in incertitudine, fara raspunsuri absolute si fara ca cinvea sa te asigure ca “totul va fi bine”. Teama de a te lega de cel mic din frica de a nu suferi prea mult daca il vei pierde, nesiguranta in a-l lasa “ pe mana asistentelor” atunci cand nu puteai sa fii prezenta si, cel mai rau, durerea prin care trecea, toate acestea iti frangeau inima in fiecare zi. Viata este nedreapta si nici un bebelus nu merita sa treaca pe aici. Dupa 6 saptamani istovitoare am fost transferati la spitalul regional de care apartineam deoarece bebelusul era stabil ca sa fie transportat si tratat acolo.

Theodor avea 30 de saptamani si trecuse de cea mai critica perioada. Scapase “doar” cu leziuni cerebrale de gradul 1, patru extubari esuate care au rezultat in noi intubari si o singura infectie tratata cu succes. Intram intr-o noua etapa in care Theodor trebuia doar sa creasca, sa invete sa respire singur, sa manance si sa fie tinut cat mai mult in brate. Sectia de neonatologie din Drammen avea sa fie cel mai bun loc din lume pentru aceasta perioada.

Aceasta a fost reorganizata dupa filozofia ca parintii sunt cei mai importanti in dezvoltarea emotionala a bebelusului si alinarea durerii lui si ar trebui sa aiba posibilitatea sa fie cat mai mult impreuna cu acesta.

Asadar, de la acea mica fabrica a spitalului din Oslo care avea ca scop suprem salvarea si mentinerea in viata a prematurillor, unde incubatoarele erau unele langa altele si asistentele si medicii se miscau alerti in jurul lor- trecusem la o atmosfera relaxanta in care scopul primar era dezvoltarea bebelusului cat mai aprope de familia lui.     In urmatoarele saptamani am locuit in aceiasi camera cu bebelusul nostru, avand posibilitatea sa il luam in brate de fiecare daca cand doream sau sa il luam sa doarma cu noi in pat.

Observam o mare schimbare in dezvoltarea, fiind foarte linistit si luand rapid in greutate. Fara infectii sau alte complicatii Theodor a ajuns la saptamana 36 in care am primit vestea dureroasa ca retinopatia avansase la gradul 3 la ambii ochi si era necesar sa fie operat cu laser pentru a nu isi pierde vederea. In ziua urmatoare eram din nou in drum spre Oslo pentru operatie.

Socul cel mai mare a fost cand am aflat ca v-a fi din nou intubat pe perioada operatiei. Au urmat cateva zile grele, din nou in regim “de vizita” la bebelusul nostru. Din fericire operatia fusese cu succes si dupa ce starea lui a devenit stabila ne-am intors din nou la spitalul din Drammen.

De la intubare si ventilatie mecanica- CPAP- highflow ajunsesem in sfarsit la low flow, ultima etapa inainte ca Theodor sa respire fara nici un ajutor. Pe data de 13 iulie 2016 Theodor a inceput sa respire singur. Avea 37 de saptamani.

A fost o zi plina de bucurie pentru toata familia. Acum mai ramanea sa eliminam sonda prin care primea laptele si vitaminele.     Cu multa rabdare si mult exercitiu Theodor a reusit in final sa isi asigure cantitatea zilnica de lapte prin alaptat si biberon.

Asadar, dupa 3 luni in trei spitale diferite, 5 intubari, o infectie si operatie la ambii ochi am plecat acasa in data de 22 iulie 2016 cu noul membru al familiei noastre, Theodor. Viata lui se datoreaza sansei de a ne gasi la timpul potrivit la locul potrivit. Faptul ca Theodor a fost ingirjit cat se poate de bine si a ramas fara mari probleme se datoreaza sistemului care si-a asumat tratarea prematurilor cu cea mai mare seriozitate.

Proiectul “salvarea prematurilor” este unul dureros si lipsit de sens daca spitalul nu poate oferi tratamentul si ingrijirea de care bebelusul are nevoie. Aici se incadreaza si facilitarea ca bebelusul sa poata fi tinut in brate in fiecare zi de parintii lui, daca starea lui ii permite. Metoda cangur face parte din tratamentul bebelusilor prematuri. Parintii sunt incurajati sa isi tina copilul in brate pana la 8 ore pe zi.

Sectia de noenatologie din Drammen unde bebelusii primesc terapie intensiva in camera cu familia lor este unica in lume. Acest vis a fost realizat de medicul Atle Moen care s-a luptat multi ani pentru finantarea proiectului si acceptarea prin randul colegilor care erau obisnuiti sa lucreze in sistemul clasic.

Pentru toti copiii romani nascuti prematuri imi doresc sa aiba parte de un tratament cat se poate de responsabil in care parintii sa fie implicati in terapia celui mic inca de la inceput.

Cand tura se schimba si in total au ingrijit peste 100 de asistente diferite de copilul tau, parintele ramane acolo si stie preferintele copilului. Aceasta poveste a fost scrisa pentru Asociatia Unu si Unu. Povestea noastra in cateva imagini:

• Prima intalnire la cateva ore dupa nastere

• Incubatorul lui Theodor la spitalul universitar din Oslo

• Prima data in brate

• Kangoroo Care la tati si la fratele mai mare

• Cateva imagini din Neonatologie

• In drum spre casa

Foto: arhiva persoanala

Definirea naşterii premature

Principalele complicaţii de sănătate

Factorii de risc pentru naşterea prematură

În aproximativ jumătate din cazurile de naștere prematură, cauza exactă a nașterii timpurii rămâne necunoscută. Totuși, a fost identificat un număr de factori de risc care pot crește șansele de a naște prematur:

• Datele cu privire la prevalență și costul unei sarcini premature sunt dificile de comparat din cauza mecanismelor diferite de raportare și metodologiilor, lipsa colectării datelor în întreagă Europă și chiar în țările individuale.
• Numai câteva țări europene au vizat polița de asigurare națională pentru sănătatea neonatală. Majoritatea țărilor adresează problema în contextul mai multor polițe de asigurare de sănătate și sociale. Acolo unde polițele de asigurare de sănătate neonatală au prioritate, rata nașterii premature rămâne scăzută față de media europeană.
• Părinții nu cunosc informații despre factorii de risc, simptome de avertizare sau stiluri de viață recomandate pentru a preveni sarcina prematură.
• Programele de prevenție sunt în general voluntare și nu sunt organizate corespunzător, diferind în funcție de regulile spitalului sau cabinetelor individuale.
• În general, nu există sprjin specific și/sau financiar pentru familii, excepție făcând cazul în care copilul este recunoscut că având o dizabilitate specifică.

Informatii oferite de EFCNI si Asociatia Unu si Unu

Au trecut deja doi ani de cand a trebuit sa vina pe lume. Mult inaintea sorocului. Dupa mai putin de 27 de saptamani petrecute in burta mamei si din cauze care vor ramane cel mai probabil necunoscute,  David a trebuit sa vada lumina zilei. S-a nascut  prin operatie cezariana la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta  Mures din Targu Mures, avand la nastere 900 de grame si 39 de centimetri. (mai mult…)

Sunt foarte entuziasmat ca am ajuns in sfarsit in calatoria mea la punctul in a putea spune "Vin acasa!" Am trecut prin atatea obstacole in cursul acestui drum si cresc din ce in ce mai puternic pe zi ce trece. Mami si Tati nu va pot multumi indeajuns pentru sprijinul, intelegerea si dragostea pe care ni le-ati oferit. Multi dintre voi au facut atat de multe pentru noi pe parcursul acestui drum si apreciem fiecare parte din ajutorul, grija, gandurile si rugaciunile voastre. (mai mult…)

Numele meu este Mihaela si sunt mamica unei fetite premature pe numele de Maia Adriana. Am decis sa va spun si eu povestea mea pentru a intelege rolul familiei in cazul nasterii unui prematur.
Se spune ca atunci cand cineva moare altcineva se naste. (mai mult…)

Cititi cu atentie rezumatul vietii unui tata de prematur:

Numele lui este Wayne iar fiica lui s-a nascut cu 15 saptamani mai devreme. (mai mult…)

Chiar daca mai aveti deja doi, trei copii, venirea pe lume a unui alt bebelus este un moment unic si special de fiecare data. Daca faceti parte din parintii care se confrunta si cu o nastere prematura, probabil ca va intrebati cum va fi evolutia acesta si care sunt reperele de care trebuie sa tineti cont in dezvoltarea sa. (mai mult…)

Cu toții știm că a da naștere unui copil este una dintre cele mai frumoase și importante experiențe pe care poate să o aibă o mamă și se presupune că ar fi o experiență pozitivă. A avea un bebeluș născut înainte de termen este o adevărată traumă pentru fiecare mamă și fiecare familie care se confruntă cu o astfel de situație. (mai mult…)

Povestea ta si a prematurului tau poate prinde aripi daca si tu iti doresti sa contribui la raspandirea si constientizarea fenomenului de prematuritate la nivelul societatii civile din Romania dar si in randul Institutiilor specializate. (mai mult…)