Mi-am amintit multă vreme, felul în care m-am simțit după nașterea copiilor mei. Aș putea spune că am resimțit totul ca și cum o tornadă uriașă m-ar fi luat pur și simplu pe sus. A fost o perioadă dificilă. Și mi-a fost destul de greu, poate chiar foarte greu să mă regăsesc. Cum ar fi putut fi altfel?

Starea de sănătate a copiilor, recuperarea mea după cezariană, agitația din jur, medicii, asistentele... Eram pur și simplu asaltată de probleme, griji și diferite situații, care de care mai copleșitoare. (mai mult…)

Noaptea era caldă şi senină, iar Maya simţi mirosul suav de iasomie prin fereastra întredeschisă. Vântul adia uşor şi mişca perdeaua subţire care parcă o chema la geam. Coborî încet din pat şi se aşeză în faţa ferestrei. Îşi sprijini bărbia mică de pervaz, în timp ce ochii ei mari şi verzi cercetau cerul senin plin de stele luminoase.

Privi adânc în zare, la marea de stele mici şi mari, care parcă dansau ţinându-se de mâna într-o armonie perfectă. (mai mult…)

Cercetatorul si psihologul american Kent Hoffman a fost la Bucuresti, pentru a preda metoda de parenting bazata pe teoria atasamentului, Circle of Security Parenting Program, cea mai de succes metoda de parenting din lume. Kent Hoffman impreuna cu Glen Cooper și Bert Powell, au adunat rezultatele a 50 de ani de cercetare in domeniul relatiei de atasament dintre parinti si copii si au creat acest program de educatie si consiliere special conceput pentru a veni in ajutorul parintilor si al copiilor lor. Astazi, tot mai multi parinti sunt preocupati de crearea unor relatii de atasament semnificative si securizante pentru copii.Dar de ce este atat de important sa ne securizam copiii si cum putem face asta? Ca si fiinte umane suntem programati genetic pentru a le oferi o ingrijire competenta copiilor nostri. „Ceea ce i-as invata eu pe parinti sa faca in primul an de viata al copiilor lor, ar fi aceasta" spune Kent Hoffman – Alinare si Bucurie. O buna parte din ce am invatat despre ce inseamna sa fim parinti provine din modul in care am fost, la randul nostru, crescuti. Ce am experimentat zi de zi in copilaria noastra, cand am fost luati in brate, sarutati, ascultati sau incurajati sa facem ceva nou sau dimpotriva am fost respinsi, neintelesi sau abuzati de catre parinti; sunt experiente care ne-au format memoria procedurala a sentimentului de iubire si siguranta, sau dimpotriva de nesiguranta. Toate aceste informatii le vom transmite inconstient si noi mai departe copiilor nostri, deoarece toate relatiile de apropiere si iubire dar si cele de nesiguranta din copilarie definesc comportamentul viitorului adult. Toti ne dorim sa fim unici, iubiti, alesi si intelesi, adica speciali. Ne dorim sa fim conectati, sa stim ca suntem iubiti neconditionat si ca ii avem mereu alaturi pe oamenii semnificativi pentru noi. Si daca asta este valabil atunci cand suntem mici, si cand devenim adulti avem aceleasi nevoi. De aceea, pentru a dezvolta un atasament sigur, este foarte important, ca in copilarie sa ne fie cineva alaturi atunci cand experimentam emotii de toate felurile. Cum spune Donald Winnicott, avem nevoie de acel “ mediu de sustinere emotionala” prin care rezonam si ne acordam la experienta emotionala a altei persoane. Din pacate, cei mai multi dintre noi am crescut fara sa ne intelegem si acceptam emotiile si impactul pe care acestea il au in viata noastre de zi cu zi. Ne-a lipsit capacitatea si exercitiul constient de a intra intr-un cerc al conectarii cu ceilalti si cand suntem bine si cand suntem mai putin bine. Kent Hoffman descrie atat de plastic lipsa de conectare prin expresia “durerea fara prezenta este iad.” De aceea, primul pas in dezvoltarea unui relatii sigure si sanatoase de atasament este ca parintii sa isi creasca nivelul de constientizare in ceea ce priveste nevoile copiilor si sa isi ajusteze raspunsurile emotionale si comportamentale astfel incat sa vina in intampinarea nevoilor acestora. Concret, prin natura fiintei umane, suntem programati genetic sa traim experienta Being-With (a fi impreuna) si sa accesam acel mediu de sustinere emotionala (holding) .Tot ceea ce trebuie sa facem noi este sa intram constient, ori de cate ori putem si in mod repetat, in acest cerc al sigurantei, in care sa raspundem adecvat tuturor nevoilor copiilor. Being-With (a fi zimpreuna) este atat de valoros, pentru ca da sens emotiilor traite impreuna, atunci cand avem pe cineva alaturi. De asemenea,Kent ne spune ca niciodata nu este prea tarziu sa aplicam principiul de baza al programului Circle of Security: Ori de cate ori pot, parintii trebuie sa le arate copiilor ca sunt „Mai mari, mai puternici, mai intelepti si blanzi”. 12_3 Zeci de ani de cercetari in teoria atasamentului arata ca atunci cand parintii reusesc sa le dezvolte copiilor sentimentul de siguranta si incredere, acestia vor fi mai capabili:

Circle of Security Parenting Program nu este un simplu program de educatie pentru parinti, ci un program - suport care ii ajuta sa inteleaga care sunt nevoile de baza ale copiilor. Programul promoveaza si faciliteaza crearea unor relatii de atasament semnificative si securizante pentru copii.Se adreseaza parintilor cu copii intre 0 si 12 ani. 12345 Programul - suport este special conceput pentru a-i ajuta pe parinti sa isi creasca nivelul de constientizare si sa raspunda adecvat nevoilor copiilor lor, ajustandu-si propriile raspunsuri emotionale si comportamentale in relatia cu copilul. Programul - suport se desfasoara pe parcursul a 8 intalniri si este conceput astfel incat sa genereaze schimbari comportamentale ale parintilor, care sunt pusi sa reflecteze asupra propriilor experiente emotionale. Este un program profund transformational iar la sfarsitul sesiunilor, parintii:

Cu drag Nina, Nina semnatura

In ultimul timp auzim tot mai des despre nasterea prematura. Dar oare cat de grea este o astfel de experienta?

De cele mai multe ori, experienta poate fi bulversanta, nu doar pentru mama ci pentru intreaga familie. Mama, imediat dupa nasterea prematura, simte ca ceva este in neregula cu ea, de aceea are nevoie de suport, rabdare si acceptare din partea celorlalti. Situatia este resimtita acut, mai ales daca nasterea a aparut neasteptat, fara semne care sa anunte prematuritatea. (mai mult…)

Chiar de 8 martie, Nina Sofian - psihologul Asociatiei Unu si Unu a onorat invitatia televiziunii DIGI 24 in cadrul emisiunii DigiMatinal! O puteti viziona la minutul 59:09! Ascultati de ce este importanta consilierea psihologica in randul mamelor cu prematuri si nu uitati ca de acum, parintii cu prematuri pot suna gratuit la call center-ul Alo, Prematuritate - singurul de acest gen din Romania, 0800 390 678! #asociatiaunusiunu #Voceaprematurilor

Trecerea de la starea de graviditate, care este o calatorie minunata, cu multe emotii, cu multe asteptari, cu multe planuri, cu multa bucurie, la cea de mama care tocmai a dat nastere unui copil prematur, nu este usoara.

O nastere prematura atrage dupa sine o serie de emotii negative care se resimt atat in randul mamelor, cat si in randul celorlalti membri ai familiei.

Un aspect care intervine in mintea fiecarei mamei, dupa nastere este depresia. Oare ma voi confrunta cu ea? Cum imi dau seama daca sufar sau nu de depresie? (mai mult…)

În general, grupurile de suport sunt grupuri de persoane aflate în situații de viață similare care se întalnesc în mod regulat pentru a împărtăși experiențele lor legate de un anumit eveniment de viață, resimțit că fiind dificil de gestionat.

Persoanele care formează un grup de suport vor simți că nu sunt singurele care au o ”problema” sau mai multe, vor înțelege că și alții trec prin situații similare și astfel grupul devine o sursă de sprijin într-o perioadă mai dificilă. (mai mult…)

Aşa cum spuneam în articolul trecut, naşterea prematură este o adevărată provocare, iar ca să ne bucurăm pe deplin de ”meseria” de părinte, avem nevoie uneori de suportul celor care au experimentat acest eveniment. Desigur că, instinctiv, ştim ce e de făcut pentru a ne creşte copiii cât mai bine, dar în cazul naşterii premature, mamele se lovesc de provocări pe care nu le-au luat în calcul.

(mai mult…)

„- De ce imi puneti intrebarea aceasta? Eu am venit la dumneavoastra pentru ca noi avem probleme cu copilul.” – imi spune mama.

„- Sa inteleg ca dumneavoastra nu ati avut nicio parere, copil fiind, despre parintii dumneavoastra?”

Ea se enerveaza si se agita putin in fotoliu. Sotul usor plictisit, surade superior in timp ce se uita la ea cu subinteles si, desi nu a spus nimic, in camera parca a rasunat clar: „Vezi, ti-am spus ca ne pierdem vremea aici!”. Se inclina in fata, semn ca ar vrea sa incheie si sa plece. (mai mult…)

In limbajul comun, izbucnirile generate de frustrarile si incapacitatea de exprimare a copilului mic sunt adesea numite „crize de isterie”. Multi parinti se confrunta cu dificultatea de a gestiona astfel de momente si de cele mai multe ori pun in practica ceea ce le dicteaza temperamentul si convingerile proprii. (mai mult…)

chevron-down