Categorii
In limbajul comun, izbucnirile generate de frustrarile si incapacitatea de exprimare a copilului mic sunt adesea numite „crize de isterie”. Multi parinti se confrunta cu dificultatea de a gestiona astfel de momente si de cele mai multe ori pun in practica ceea ce le dicteaza temperamentul si convingerile proprii.
Desi pentru noi, pentru adulti poate fi un inconvenient faptul ca cei mici au o izbucnire in momentele cele mai nepotrivite – cand suntem la cumparaturi si ne grabim; cand suntem in parc si nu vor sa mai plece, iar noi stim ca avem atat de multe in program; dimineata cand ii pregatim pentru gradinita; seara cand mergem la culcare; cand le interzicem ceva intr-un context social: o petrecere, un restaurant, un muzeu etc. – dar, si pentru copii este un moment la fel de neplacut. Atat timp cat vedem aceste izbucniri ca pe niste „crize de isterie” intram in conflict direct cu situatia respectiva, iar principalul motiv pentru care se intampla asa este ca in momentul comportamentului copilului dam prioritate actiunii in care suntem angrenati, dar dovedim o scadere a empatiei si compasiunii fata de copil.
Motivatia principala a copilului mic este explorarea, cunoasterea si experimentarea! Acesta este motorul sau principal, iar totul vine din vointa pura! Cand un copil cere ceva, vrea ceva sau nu vrea ceva isi exprima vointa, curiozitatea pentru ce se va intampla si invata din experienta!
Ce invata copilul daca noi tipam la el, il bruscam, il pedepsim…? Ca atunci cand vrei ceva se va intampla ceva rau. Nu aceasta vrem sa-i invatam pe copii, nu-i asa?
Cum sa ne schimbam perspectiva:
Tineti minte: ceea ce doriti sa corectati este comportamentul copilului si nu faptul ca-si doreste diferite lucruri in anumite contexte, care intra in conflict cu ceea ce stim noi ca ar fi potrivit!
Copilul mic este sincer si isi exprima sentimentele si vointa dupa capacitatea lui, iar autocontrolul si discernamantul intre comportamentele dezirabile/indezirabile intr-un anumit context sunt capacitati pe care urmeaza sa le achizitioneze prin educatia si ghidarea primite de la adulti.
Daca voi ca parinti ii impuneti vointa proprie, aceasta este strategia pe care o invata si el! Sa impuna, dar o va face adecvat varstei lui.
Autocontrolul si disciplina de sine sunt achizitii pretioase in portofoliul strategiilor personale de viata. Perseverenta, tenacitatea, rabdarea, increderea si respectul de sine nu pot fi atinse fara un autocontrol si o disciplina a sinelui, iar fara acestea drumul succesului poate fi ingreunat. Si ne dorim succes pentru copiii nostri!
Prin urmare, atunci cand va confruntati cu izbucnirile copiilor, ceea ce vreti sa obtineti este educarea copilului in spiritul autocontrolului si a disciplinei de sine! Nu distrugeti vointa copilului, pentru ca ideea nu este de supunere la reguli, ci de aderare!
Cum faceti aceasta:
- Incepeti cu voi: sunteti constienti - de cat de bine va controlati si gestionati voi emotiile? Sunteti disciplinati si consecventi in a va urma propriile declaratii?
- Dovediti empatie si compasiune pentru copil – atunci cand apare o astfel de izbucnire este necesar sa fiti empatic cu cel mic si sa schimbati prioritatea momentului: este mai important sa intelegeti ce se intampla cu el/ei, decat sa terminati cumparaturile sau de ce spune lumea…
Dati-va seama ca in momentul crizei el isi doreste ceva din tot sufletul si nu-i cunoasteti motivul – poate il atrage acel ceva, poate ii face placere ceea ce facea inainte de a fi intrerupt, poate in felul acesta vrea sa va testeze iubirea, importanta pe care i-o acordati.
- Intariti regulile si fiti consecventi: vorbiti-i copilului! Acordati-i atentie lui si NU comportamentului. Puneti-i intrebari si aratati-i de ce comportamentul lui este nepotrivit oferindu-i intai beneficii personale: „uite daca tu plangi si tipi, eu nu inteleg ce spui si nu stiu cum sa te ajut”; „ esti suparat pentru ca…dar, daca plangi asa tare/tipi asa tare o sa te usture ochii/gatul” ; „ astept sa te linistesti ca sa putem vorbi”.
Tineti copilul de mana, sau stati la nivelul lui, folositi un ton neutru si priviti-l in ochi (ca pe un omulet aflat in dificultate) – e important ca el sa se stie acceptat si ca discutati doar comportamentul.
Repetati-le peste zi copiilor vostri regulile de comportament! Si aveti rabdare, ei invata in ritmul lor!
- Preveniti: luati jucarii atunci cand plecati undeva cu cei mici, nu-i desprindeti brusc din ceea ce fac si nici nu va rugati de ei (Hai, gata ca plecam!; Termina acum cu X lucru!), ci distrageti-le atentia treptat catre ceva mai putin incitant si spuneti-le ce urmeaza sa faceti in continuare etc.
- Spatiul si timpul: niciun adult nu traieste ancorat in prezent mai mult decat copilul mic. Pentru copiii mici actiunea se intampla acum si de aceea este nevoie sa comunicam cu ei, sa le explicam si sa-i intelegem. Copiii mici sunt centrati pe sine. Ei pun ceea ce este in jurul lor (oameni, obiecte) in relatie cu ei si de aceea pentru ei este prioritar ceea ce simt si vor. Rolul parintilor este ca treptat sa le deschida orizontul de spatiu si timp.
In final, cand se mai intampla,
- luati o gura adanca de aer in piept,
- controlati-va propriile emotii si reactii,
- aratati-i copilului intelegere si comunicati cu el,
- explicati-i cat mai bine posibil de ce comportamentul lui nu este dezirabil,
- intariti regulile ori de cate ori se iveste ocazia si aratati-va incantarea atunci cand copilul reuseste sa le urmeze;
- daca copilul isi intensifica manifestarea, atunci luati-l intr-un spatiu retras si asteptati sa se linisteasca .
Orice ar fi, incercati sa nu ii dati referinte exterioare pentru a-l convinge sa se linisteasca: comparatii cu alti copii, faptul ca se uita lumea la el, ca va determina sa tipati la el, ca va face de ras etc. – nu vrem sa-i inducem sentimente de rusine, vina si inadecvare ci sa-l invatam autocontrolul.
Invatand copilul cum sa-si gestioneze emotiile si impulsurile, achizitionand autocontrolul si disciplina personala este o buna ocazie de evolutie si pentru noi, ca adulti, si sa devenim mai constienti de propriile practici.
Nu-ti dori perfectionism, ci sa poti privi aceasta perioada din viata ta ca pe o oportunitate de evolutie comuna si nu ca pe o „criza” (dupa mine tot comuna) - beneficiile vor fi prezente, iar tu un parinte mai implinit si mai multumit de tine.
Cu drag,
Oana
Despre psih.Oana Popescu - Argetoia puteti gasi mai multe detalii si pe adresele: http://oanapopescuargetoia.ro/ ; https://www.facebook.com/pages/PSIHOinFormat-de-psih-Oana-Popescu-Argetoia/303444323014961