Avem 5 copii adoptati toti iar ultimul a fost in Terapie, prematur mic de 31 sapt pe care mama l-a abandonat si noi l-am crescut aici in spital apoi cand a trebuit sa-l externam la un centru. M-a durut sufletul si l-am adoptat si pe el. A fost in regula cu ochii, neurologic ok, ceva intarziere de dezvoltare dar recuperat foarte bine prin Vojta, apoi ceva Tonotil si vitamine acum la un an si jumatate se urca singur pe masa!

Este extrem de afectuos, intelege tot dar nu vorbeste inca decat „mama – tata”, se joaca cu ceilalti care sunt de 4 ani, 5 ani, 5 ani, 6 ani, relationeaza foarte bine cu strainii. Se joaca conform varstei actuale si nu corectate, deci s-a recuperat complet. Probabil ca vom merge la un logoped. In rest viata merge inainte si ne bucuram de bijuteriile noastre vii. Unde este dragoste lucrurile vin de la sine!

Este foarte important sa stii ca ai unde sa sa-ti spui temerile si sa gasesti raspunsuri la intrebarile tale. O comunitate ca aceasta este de fapt o familie largita! Salut initiativa Dumneavoastra pentru ca sunt multe familii derutate cand se afla in fata unui copil prematur. Inital sunt ocupate cu intrebari fara raspuns dar de ce noua ? Invinuiri.  Se uita esenta ca acel copil are mare nevoie de ambii parinti, de suportul lor afectiv pe langa profesionalismul medicilor care-l ingrijesc.

Autor: super mama, super inspiratie!  mamica de fost prematurel de 31 sapt!