Sponsorizarea este forma prin care o persoana fizica sau juridica ofera o anumita suma de bani sau produse unei entitati nonprofit si care se bucura de deduceri fiscale.

In prezent, operatiunile de sponsorizare si mecenat sunt reglementate prin Legea privind sponsorizarea nr. 32/1994, cu modificarile si completarile ulterioare, iar tratamentul fiscal al acestora sub aspectul deductibilitatii si taxei pe valoarea adaugata, pentru operatiunile constând in acordarea de bunuri, executarea de lucrari sau prestarea de servicii, este reglementat de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
Codul Fiscal a introdus din 2004 o facilitate la impozitare, de care inca foarte putine societati comerciale fac uz, si anume: redirectionarea a 20% din impozitul pe profit datorat statului catre un ONG.Potrivit art. 21, alin. 4, pct. p) din Codul Fiscal, contribuabilii care efectueaza sponsorizari si/sau acte de mecenat scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente. Legislatia impune doua conditii in acest sens – suma nu poate depasi 0,3% din cifra de afaceri a firmei si trebuie sa se incadreze in limita de 20% din impozitul pe profit ce revine statului.Codul Fiscal reglementeaza, printre altele, situatia in care aceste sume nu sunt scazute din impozitul pe profit. In acest caz, sumele urmeaza a se reporta in urmatorii 7 ani consecutivi.
Recuperarea sumelor se efectueaza in ordinea inregistrarii acestora, in aceleasi conditii, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit.
Procedura de redirectionare a celor 20%
Procedura in sine este una extreme de facila, presupunand eforturi minime din partea societatii comerciale. Astfel, in urma alegerii unei organizatii sau cauze a carei sprijin se urmareste, se va intocmi un contract de sponsorizare. De mentionat este faptul ca societatea va trebui sa realizeze, la momentul redactarii contractului, o estimare a valorii cotei de 20%.
Contractul astfel finalizat va fi apoi trimis ONG-ului in cauza, care il va semna si stampila, cu obligatia de a returna companiei exemplarul primit. Contractul astfel incheiat constituie dovada actului de mecenat, iar in baza acestuia se va realiza redirectionarea. Operatiunile de sponsorizare prin acordarea de numerar sau virament bancar se vor reflecta in contabilitate. Acestea vor fi evidentiate separat. Din profitul calculat, se va stabili valoarea impozitului de 16%. Din acest impozit se va scadea suma atribuita ONG-ului, reprezentand cota de 20%.Legislatia in domeniul fiscal permite, astfel, contribuabilului sa intervina in gestionarea si directionarea sumelor ce sunt datorate in mod legal statului.
Persoana juridica are dreptul de a alege destinatarul sumelor in cauza, iar aceasta implicare de ordin subiectiv faciliteaza dezvoltarea unor parteneriate intre sectorul neguvernamental si cel privat.Pana in prezent s-a pus accentual pe implicarea personalor fizice, prin alocarea de catre acestea a celor 2% din impozitul pe venit. L
ipsa cunoasterii reglamentarilor in domeniul fiscal si a promovarii facilitatii de 20% a facut ca acest mecanism sa devin obscur, fiind rareori folosit de catre societati. Acest instrument ar putea inlesni finantarea sectorului non-guvernamental, dezvoltarea de proiecte si parteneriate. Prin prisma efectelor benefice ce ar putea aparea ca urmare a alocarii unor sume importante actorilor implicati in proiecte sociale, este necesara demararea unui campanii de informare, care sa aduca la cunostinta persanelor juridice efectele pozitive ale mecanismului si posibilitatile de sprijinire a sectorului non-profit.
Filantropia si mediul de afaceri European – concretizarea unei traditii
Majoritatea tarilor europene impartasesc o viziune comuna asupra importantei sprijinirii sectorului non-profit. In mare parte, reglementarile in domeniul fiscal la nivel european abunda in acordarea de facilitati/beneficii atat persoanelor fizice, cat si celor juridice care aloca o parte din venit/profit unui ONG la alegere. Ceea ce distinge legislatia in vigoare in tarile europene raportat la reglementarea regasita in Codul Fiscal din Romania este accentul pus pe ideea de beneficiu public.
Se realizeaza o responsabilizare a contribuabilului, care, in masura in care vrea sa sprijine sectorul neguvernamental, are obligatia de a alege o cauza care implica un beneficiu public (precum in Ungaria si Letonia). In alte tari se prefera diferentierea cotei de deducere raportat la domeniul a carui sponsorizare se urmareste. Astfel, in Polonia, pentru donatiile care au ca scop principal promovarea cercetarii, limita de deducere de 10% din taxa pe impozit este majorata la 15%.
Obligatia corelativa acestui drept consta in transmiterea de catre organizatia beneficiara catre institutiile administratiei publice competente a unei liste cuprinzand numele companiilor sau institutiilor donatoare ce au efectuat donatii in bani, in cuantum de peste 3,500 euro sau donatii in produse, in cuantum de peste 8.700 euro.
Beneficiile de ordin fiscal difera in UE. Acestea iau forma unor cheltuieli deductibile (donatiile pot fi deduse intre 30%-200%). Un sistem recunoscut, aplicat si in tara noastra, este acela al deducerii din impozitul pe profit (cotele variaza, ajungand de la 2% la 40%).
Lituania si Ungaria se numara printre cele mai generoase tari din acest punct de vedere, cu o reglementare ce prezinta facilitati importante pentru contribuabilul persoana juridica. In Letonia, deducerea se poate realiza pana la dublul valorii donatiei, in limita a 40% din impozitul pe profit, insa beneficiarii pot fi numai organizatiile ce au statul de utilitate publica si cele inregistrate ca furnizori de servicii sociale.