Rolul kinetoterapiei in dezvoltarea bebelusului prematur

Daca bebelusul a avut un inceput o nastere mai dificila, a stat o perioada de timp la terapie intensiva, are o afectiune cronica sau o disabilitate inseamna ca te intereseaza ca acesta sa urmeze o dezvoltare neuro-psiho-senzitivo-motorie cat mai normala. Cu cat varsta si greutatea la nastere sunt mai mici, cu atat este mai mare riscul de a aparea anumite probleme de sanatate . Ce poate face kinetoterapeutul in cazul bebelusilor prematuri?

Kinetoterapeutul este un membru important in echipa de specialisti care se ocupa de sanatatea unui bebelus. Poate face o evaluare care sa includa informatii despre nastere si evolutia bebelusui pana in momentul respectiv, interactiunea cu mediul, miscarile active sau pasive si calitatea lor, tonusul muscular, starea de agitatie. La terapie intensiva, kinetoterapeutul va informa membrii familiei in ceea ce priveste pozitionarea, manipularea, hranirea, controlul postural si in acelasi timp va incerca sa-i implice in aceste proceduri imediat ce sanatatea bebelusului va permite aceste lucru. Acest lucru poate ajuta si la crearea/ dezvoltarea unei legaturi mult mai stranse prin intermediul contactului fizic (mai ales ca multor parinti le este teama sa-i atinga sa nu-i raneasca). In cazul copiilor nascuti la termen, creierul a avut timp sufiecient sa se dezvolte pentru a mentine membrele in pozitie flexata, chiar cateva saptamani dupa nastere. Aceasta pozitie este benefica nou-nascutilor pentru a creste rezistenta, forta musculara, pentru a se linisti singuri, chiar de aparare in cazul unei caderi. Bebelusilor prematuri le lipseste aceea perioada petrecuta in uter pentru a permite corpului aceasta pozitie in flexie.De aceea , in prima etapa, kinetoterapia consta in pozitionarea lor in “cuiburi”, mimand conditiile intrauterine:caldura, linistea si spatiul restrains. De asemenea aceasta pozitionare poate ajuta bebelusul sa tolereze mai bine interventiile medicale, amelioareaza ritmul respirator dar si cel cardiac. Inainte de 1980 se credea ca prematurii nu tolereaza atingerea, insa acest lucru e posibil fiindca bebelusii asociau aceste atingeri cu procedurile medicale. Acum se incearca sa se stimuleze o stare relaxata, comfortabila si o atingere pozitiva. Dupa externare, rolul kinetoterapeutului este sa lucreze cu parintii pentru a stimula dezvoltarea, preveni / reduce redorile articulare, cresterea / mentinerea fortei musculare, introducerea jucariiilor si promovarea activitatilor prin joaca. Terapia poate include pozitionari ( pe spate in timpul somnului), modalitati de purtare in brate (Kangoroo care= Ingrijirea stil cangur), mobilizari active, pasive, masaj, activitati impotriva gravitatiei ( timpul petrecut pe burtica in timp ce este treaz , asociat cu anumite activitati). Pe masura ce bebelusul creste ,activitatile se adapteaza dezvoltarii lor motorii. In cazul prematurilor cu probleme in dezvoltare, kinetoterapeutul ii poate ajuta sa deprinda si sa stapaneasca abilitati motorii cum ar fi tinutul capului, rostogolirea, tararea, pozitia in sezut, mersul in patrupedie, ridicarea in ortostatism, mersul. De asemenea poate sugera anumite modificari la domiciliu pentru a incuraja dezvoltarea miscarii, comunicarii, hranirii si jocului. In urma studiilor, kinetoterapia timpurie are rezultate bune in ceea ce priveste dezvoltarea cognitive (gandirea) si cea motorie in cazul bebelusilor nascuti prematur si nu numai. Succesul terapiei consta , de asemenea, in invatarea si deprinderea a acestor abilitati de catre parinti care vor reusi mult mai bine sa-i linisteasca si in acelasi timp sa-i ajute sa treaca mai usor peste aceasta perioada critica.