Sexul si stima de sine!

Pe masura ce noii parinti cauta sa-si reconstruiasca viata romantica de cuplu, intra in scena diferite aspecte emotionale. Aceste aspecte pot avea efecte pe termen lung asupra dorintei de a avea intimitate sexuala si asupra responsivitatii pe care o au partenerii, unul fata de celalalt.

Pentru parintii la prima experienta, a avea un copil – cu atat mai mult gemeni – are efecte evidente asupra imaginii de sine a femeii. Acest lucru se petrece simultan, atat in mintea barbatului, cat si in mintea femeii: ambii tind sa se concentreze pe observarea schimbarilor corporale datorate sarcinii (sanii tumefiati, kilogramele in plus, aspectul pielii etc.). Multe mame declara ca dupa nastere se simt ca un balon dezumflat si nu stiu ce sa faca cu corpul lor. Totusi, exista si cupluri care reusesc sa accepte aceasta etapa, datorita asteptarilor realiste pe care le-au nutrit reciproc inainte de nastere si pe tot parcursul sarcinii.

Este o realitate ca multi barbati simpatizeaza cu partenera lor insarcinata si se ingrasa pe intreaga durata a sarcinii, angajandu-se in acelasi timp, din punct de vedere psihologic, intr-o lunga asteptare (pentru ei). E un scenariu nepotrivit si o dovada ca deconectarea emotionala intre parteneri s-a instalat deja.

Schimbarile psihologice si emotionale sunt normale, pentru ca tot realist vorbind: sarcina ne schimba. Pur si simplu lucrurile nu au cum sa mai fie la fel ca inainte. Acest lucru insa, esueaza multe cupluri sa-l constientizeze si cu atat mai putin sa-l discute si controleze. Asista pur si simplu cum se transforma totul, corpurile lor, sexualitatea lor, relatia lor, stima lor de sine si se asteapta, nerealist, ca lucrurile sa se indrepte de la sine odata cu nasterea copilului. Fals! Odata cu nasterea copilului se instaureaza o noua ordine cu reguli ce trebuie rescrise.

Sexualitatea si prezenta acesteia in cadrul unui cuplu este strans legata de doua aspecte: stima de sine a partenerilor si nivelul de intimitate atins (si aici ma refer la comunicarea sincera si constanta a impartasirii nevoilor). Si aceste elemente sunt interconectate: sexualitatea este hranita de stima de sine si intimitatea atinsa a celor doi parteneri, iar stima de sine si intimitatea cuplului sunt hranite si de sexualitatea existenta intre ei. Spus simplu: ne simtim mai importanti, mai valorosi, mai dezirabili, mai increzatori atunci cand avem o viata sexuala activa si satisfacatoare. Si spunand acest lucru ma intorc la sarcina si la perioada postpartum: sexualitatea nu inseamna neaparat actul in sine, ci tot ceea ce o descrie – jocurile erotice agreate intre parteneri, mangaieri, atingeri, stimulari si cred ca imaginatia voastra poate completa cu usurinta lista.

Cate dintre aceste lucruri s-au petrecut pe parcursul sarcinii voastre? Cate dintre aceste lucruri le-ati initiat voi si cate partenerul? Cat timp v-ati acordat sa discutati despre aceste nevoi, despre cum va simtiti si ce va lipseste? In ce fel se prelungesc aceste lucruri si acum, postpartum?

Va intreb, pentru ca perioada pre-natala o pregateste pe cea post natala si ii asigura, sau nu, o rezerva de energie si substanta. Una este sa intri in perioada post natala dupa noua luni de activitate sexuala (agreata si adaptata la nevoile specifice fiecarei sarcini si femei), si alta este sa nasti si sa te afli dupa o perioada de noua luni in care ai locuit cu “fratele” sau “amicul” tau cel mai bun si ti-ai ocupat spatiul mental doar cu tema sarcinii si a copilului.

Daca spatiul tau mental face un efort pentru a se adapta noii situatii (sarcina), acest lucru nu trebuie sa insemne ca noi nu avem niciun control si noua luni de zile, discutam doar despre acest lucru. Celelalte nevoi sunt inca prezente si este de datoria noastra sa ne ocupam de ele, deoarece ne apartin. Nu uitati ca acest lucru este valabil si pentru partener.

Sunt multe de spus despre perioada prenatala si despre aspectele psiho-emotionale ce au loc la ambii parteneri, insa ceea ce imi doresc eu sa retineti este, ca daca acum – postpartum- aveti dificultati in privinta sexualitatii, atunci sexualitatea prenatala are si ea un cuvant de spus.

Chiar daca starea actuala, din punct de vedere sexual este o prelungire a celei prenatale, ar fi insuficient sa ne limitam la aceasta, deoarece acum se adauga toate celelalte elemente: schimbarile hormonale de refacere a organismului dupa nastere, alaptatul, oboseala, solicitarea fizica si pshica de peste zi, limitarea ocupationala etc. Toate acestea insumate duc uneori la suprimarea (temporara) a dorintei sexuale. Nu ne simtim atrase si nici nu ne autostimulam mental. Nu ne mai gandim la acest lucru. Iar stima de sine la acest capitol nu mai are de unde sa se alimenteze, ba din contra sufera considerabil.

Daca va preocupa acest aspect al vietii voastre (pe care eu il consider la fel de important ca celelalte), atunci in articolul viitor voi discuta strict despre perioada post-natala si despre ceea ce este de facut pentru a ne recastiga dreptul la indeplinirea nevoilor noastre.

Pana atunci insa, dragi mamici, va rog sa va ganditi un pic la cele expuse mai sus, sa va adresati intrebarile pe care le-am sugerat si sa ne pregatim in acest fel sa intelegem ce se intampla cu noi si partenerul, dincolo de presupuneri, prejudecati si erori de gandire. Viata voastra este reala si feminitatea de asemenea!

Spor in toate sa aveti!