Nevoile emotionale ale copiilor!

Copiii cu siguranta nu vin pe lume insotiti de un manual de utilizare, dar daca ar fi asa, atunci capitolul despre un copil fericit nu ar fi foarte complicat, deoarece exista o formula care la prima vedere este foarte simpla:

Indeplineste in mod consistent nevoile de dependenta emotionala ale copilului = copil fericit

Copiii mici nu-si pot indeplini singuri nevoile, asa cum o planta nu se poate uda singura. Copilul fericit depinde de cei care il ingrijesc pentru a-si indeplini aceste nevoi. Doar pe masura ce crestem devenim din ce in ce mai capabili sa ne indeplinim nevoile. Asta in cazul in care am fost invatati sa o facem.

Nevoile de dependenta ale copilului se impart pe doua grupe:

I. Nevoile de supravietuire: acestea sunt, asa cum Maslow le-a denumit, nevoile bazale pentru hrana, adapost, haine, ingrijire medicala (fizica), siguranta si protectie. Majoritatea parintilor se axeaza in prima faza destul de mult pe aceste nevoi (fiind si cele mai evidente), insa este necesar sa facem observatia ca in aceasta categorie intra si doua nevoi emotionale: siguranta si protectia. Daca un copil nu se simte in siguranta, acesta nu se poate relaxa, este mereu in garda examinand mediul inconjurator pentru a identifica un eventual pericol. Cu cat nivelul de anxietate este mai mare, cu atat copilul devine mai vigilent in experimentarea mediului , devine hiper-alert si nervos. Cu siguranta nu este un copil feicit.

A se simti in siguranta, ajuta un copil sa se relaxeze si sa fie jucaus, sa se joace. Jocul este modul prin care copiii invata sa creasca si sa se dezvolte in limitele normale. Deoarece a se simti in siguranta este atat de important, copiii au dezvoltat un mecanism de aparare –idealizarea – care are functia de a-i ajuta sa se simta in siguranta. Prin idealizare, copiii mici isi pun parintii pe un “piedestal” si ii investesc adesea cu puteri supranaturale. Acest lucru ii face sa se simta in siguranta deoarece “daca sunt in grija unui supererou, atunci nimic nu mi se poate intampla!”. Toate acestea se petrec la nivel emotional si intuitiv.

Idealizarea parintilor este primul catalizator pentru aparitia sentimentului de rusine.

II. Nevoile emotionale:

Un copil care are nevoile emotionale satisfacute consecvent este un copil care se dezvolta si infloreste sanatos. In timp ce un copil care nu primeste in mod consecvent implinirea nevoilor sale, sufera emotional in proportie cu lipsa existenta.

Nevoile emotionale ale copilului:

Timpul

Pentru un copil, timpul alocat de parinti nevoilor sale echivaleaza cu dragostea, cu sentimentul valorii si al importantei. In aceasta ecuatie, insa elementul care face diferenta nu este neaparat cantitativ, ci calitativ: ceea ce indeplineste nevoia emotionala a copilului din perspectiva timpului petrecut impreuna este calitatea acestuia.

Un copil pentru a se dezvolta armonios si echilibrat si a avea o stima de sine sanatoasa are nevoie de timp acordat de ambii parinti, timp in care el trebuie sa fie in centrul atentiei. Nu este necesar sa ne luam concediu pentru a sta cu copilul, ci a constientiza ca daca acord 15 minute zilnic copilului, atunci in acele minute nevoile copilului trebuie sa fie prioritare pentru mine: sa-l intreb ce mai face, cum s-a distrat azi, sa-i spun ca m-am gandit la el in timpul zilei si mi-a venit o idee despre ce o sa facem impreuna in weekend etc.

Atentia

Asa cum un copil echivaleaza timpul petrecut impreuna cu dragostea, atentia acordata acestuia echivaleaza cu valoarea.

Atentia pe care i-o acordam inseamna mai mult decat sa stai si sa-l asculti si sa te joci cu el. Inseamna sa-l insotim in viata lui de copil.

Parintele unui copil sanatos emotional:

Asculta, incearca sa inteleaga si isi ia copilul in serios
Arata preocupare sincera fata de cine este el, fata de ce simte si gandeste el (copilul)
Observa cand copilul se lupta cu ceea ce simte si il ajuta sa-si dea seama despre ce este vorba si ce sa faca cu emotiile sale
Stie cum si-a petrecut copilul ziua, cu cine si-a petrecut timpul si care sunt momentele importante din fiecare saptamana

Copiii au nevoie de multa atentie din partea parintilor, deoarece la nivel inconstient ei intuiesc ca parintii sunt sursa lor de informatie si validare. Daca nu le acordam suficienta atentie, atunci este foarte probabil sa le formam acel tip de comportament si gandire a celor care sunt dependenti de atentia cuiva pentru a actiona. Trebuie retinut ca un copil, in cea mai mare parte a timpului, nu isi da seama de ce actioneaza intr-un mod care noua ni se pare ca este special manifestat pentru a primi atentie. Copilul actioneaza asa pentru ca are nevoiede atentie si nu pentru ca vrea atentie.

In general, sunt doua motive pentru care copiii cauta atentie:

Cand nu primesc suficienta atentie si au nevoie in mod sincer de ea.
Cand primesc prea multa atentie – caz in care este vorba mai mult despre o problema de disciplina si nu de atentie.

Ganditi-va ca atunci cand copilul solicita si mai multa atentie, desi primeste deja prea multa, ca este mai degraba o solicitare de ghidare si disciplina.

Ghidarea si disciplina

Copilul are nevoie de ghidare. Sa gasim balanta intre atentie si disciplina poate fi o sarcina dificila daca nu cunoastem nevoia din spatele fiecarei actiuni. Un copil care primeste prea multa atentie nu stie ca este prea multa si o ia ca pe un adevar, pe care il interpreteaza in raport cu sine, considerand ca asa trebuie sa stea lucrurile. Nu isi mai poate aprecia in mod real nevoia de atentie, care mai mult este o nevoie de validare a valorii de sine. Cand il coplesim cu atentie care isi depaseste de mult scopul, atunci copilul poate crede ca este atat de valoros incat toata atentia trebuie directionata catre el.

Un copil are nevoie sa fie ghidat in procesul manifestarii si indeplinirii nevoilor sale. Are nevoie de ajutor pentru a le recunoaste, apoi pentru a deveni asertiv cu sine si a tine cont si de ceilalti – acestea se obtin prin disciplina.

Afectiunea

“ Ai mei nu au fost cele mai afectuoase persoane, dar am stiut intotdeauna ca ma iubesc” – aceasta este o declaratie foarte comuna a adultilor, atunci cand vorbesc despre afectiunea parintilor, sau a unuia dintre ei.

Afectiunea inseamna: imbratisari, mangaieri, saruturi si cuvinte de incurajare. Copiii au nevoie de acestea in mod consecvent de la ambii parinti, deoarece fiecare parinte simbolizeaza partea de gen (sexual) la care se raporteaza si invata despre afectiune.

Pentru copil, afectiunea = aprobare

Ce trebuie sa sugereze manifestarea afectiunii de la parinte la copil:

„Imi place de tine”,
„Imi place cine esti si ce devii”,
„Sunt fericit ca esti copilul meu”,
„Sunt fericit sa fiu mama/tatal tau”,
„Ma bucur ca tu esti in familia noastra”,
„Sunt mandru de tine”,
„Te iubesc”.

Multi parinti transmit aceste mesaje, insa important este ce intelege copilul si de aceea parintele trebuie sa se asigure nu numai ca “a spus ce trebuie”, ci sa verifice daca copilul a inteles mesajul. De aceea sinceritatea si consecventa sunt doua elemente indispensabile in modelarea copilului.

Directia

Copiii se nasc fara a stii cum se fac lucrurile! Biologic suntem programati pentru supravietuire si manifestarile copilului sunt instincte primare, adaptate vietii in salbaticie. De aceea, toate celelalte cunostinte despre cum sa traim in societate si cum sa supravietuim in cadrul acesteia sunt notiuni ce trebuie invatate.

Aceasta inseamna, ca revine parintilor sarcina sa predea copilului notiuni despre: cum sa invete, cum sa discearna informatia, cum sa-si controleze impulsurile, la ce ii folosesc abilitatile si cum sa le foloseasca, cum se construiesc relatiile, cine sunt ceilalti oameni, cum sa se comporte in public etc.

Copilul are nevoie sa fie directionat pentru asimilarea acestor cunostinte si are nevoie ca parintii sa fie disponibili si accesibili.

Directia oferita pentru copil = Competenta

Daca devii ca parinte, la fel de constient de nevoile emotionale ale copilului pe cat esti de cele fizice, atunci devii un parinte echilibrat si multe dintre dilemele de educatie isi vor gasi raspunsul chiar in interactiunile tale cu copilul.

Atentie! In indeplinirea nevoilor emotionale ale copiilor tai vor interveni propriile tale rani emotionale. Cunoaste-te pe tine si nu lasa sa interfereze ranile tale cu indeplinirea nevoilor copiilor tai.

Impartaseste cu noi gândurile tale lăsând un comentariu pe facebook sau, pur şi simplu, trimiţând un email. Dacă ţi-a făcut plăcere să citeşti acest articol, îl poţi face cunoscut şi celor la care ţii.

Oana