Articol publicat de : 
Diana Gămulescu: “Încurajez orice mamă să depăşească barierele şi să creadă în puterea miraculoasă a laptelui ei”
Laptele matern este cel mai bun aliment pentru bebeluşii prematuri!
Alăptarea este o călătorie fascinantă, iar Diana Gămulescu, vicepreşedinte al Asociaţiei Unu şi Unu şi owner Micolino.ro, este una dintre mamele care a fost în această călătorie. Haideţi să citim povestea Dianei şi a copiilor săi!
Şi bebeluşii prematuri pot fi alăptaţi!
Mă uit la copii şi, deşi sunt mari, adică nu mai sunt bebeluşi, îmi aduc aşa de clar aminte cum au fost primele noastre zile împreună. Grele! Şi pentru mine, şi pentru ei. Erau prematuri, intubați, cât nişte păpuşele subnutrite, pe care îmi era frică să le ating să nu le rup ceva, deşi (nu) aveam voie să le ating decât degetele de la picioare sau mâna. Şi, totuşi, am rămas uluită când mi s-a cerut laptele… meu.
În proiecţia mea, bebeluşii se puteau hrăni doar la sân, ori ei erau conectaţi la aparate. Cum să le dau laptele, dacă ei nu aveau putere să sugă, să respire singuri şi aveau în guriţa lor mică… tuburi? Evident că am descoperit cum: trebuia să mă mulg, iar personalul medical îi hrănea artificial cu ajutorul unei seringi de 1 ml, la început, printr-o sondă de gavaj care le ajungea direct în stomac.
Aşteptarea lungă are un sens: laptele matern e sănătate
Mi s-a părut fantastic! M-am simţit iar mamă, părinte, responsabilă, conectată direct cumva la ei, deşi nu aveam voie la terapie decât cu program şi niciodată nu nimeream la orele lor de masă.
Dar mă simţeam utilă! Simţeam că ceva din mine îi ajută. Simţeam că aşteptarea lungă avea un sens. Am aflat apoi, căci am avut timp să descopăr şi din tainele neonatologiei, că laptele meu era sănătate, viaţă pentru ei. Şi, deşi era chinuitor să mă lupt cu pompe metalice ca să adun fiecare picătură, eram fericită că laptele meu le făcea bine, îi întărea, îi imuniza, îi ajuta să crească şi le dădea forţă. Luau în greutate constant şi asta mă motiva.
Laptele muls, miracol pentru prematuri
Nici nu bănuiam aşa ceva înainte de a naşte. Eram presetată că le dau cât am, dacă am şi gata. Ce atâta stres? Dar, când am văzut că ei primeau de la zi la zi şi mai mult şi că de la 1 ml pentru fiecare copil mi se cereau 20-30 ml, altă panică: de unde să îl scot? Mi se spunea mereu: mănâncă, bea lichide, odihneşte-te şi vei avea lapte. Trebuie să ai lapte! Ei au nevoie de laptele tău! Şi, uite aşa, în loc să stau 5-10 minute la pompa aceea care trăgea şi inima din mine, numai lapte nu, ajungeam să stau 40-50 de minute doar să le dau cât au nevoie. Şi am învăţat că nu există nu pot. Şi că nu există nu am lapte. Şi cantitatea creştea cu ziua, eforturile mele la fel, dar şi laptele curgea. Fix cât aveau ei nevoie.
Apoi, când am ajuns la 60 de ml de fiecare dată mă tot întrebam cât o să mai am şi dacă îmi ajunge. Şi am avut! Şi am realizat că laptele matern nu se compară cu nici o medicaţie din lumea mare, cu nici un substitut.
Totul stă în puterea mamei
Am ajuns acasă cu ei după o lună şi atingerea aceea a lor, în intimitatea casei noastre, la pieptul meu, mi s-a părut divină. Erau de nici două kilograme şi, totuşi, ştiau că acolo, la căldură, era ceva doar al lor. Nimic nu mi se părea mai minunat, decât să le simt respiraţia fină, căutarea haotică şi degetele minuscule care mimau strângerea. Mă simţeam împlinită! Mă simţeam mamă!
Şi mă simţeam vinovată gândindu-mă că înainte să-i nasc mă programasem altfel. Norocul meu au fost prietenii dragi care ştiau beneficiile imense ale laptelui matern, mai ales pentru prematuri, mă încurajau să nu renunţ şi să perseverez. Vorbeam zilnic la telefon cu cineva care mi-a fost şi mamă, şi soră, şi prietenă, şi mă învăţa că totul stă în puterea mea.
Laptele matern, cel mai bun start în viaţă
Un mare noroc a fost că medicii care ne-au salvat copiii credeau şi ei în aportul laptelui de mamă pentru aceşti copii. Şi aşa înveţi că poţi să fi campioană şi să faci performanţă pentru copiii tăi! Ei sunt motivaţia! Ei sunt cei care te mobilizează să nu renunţi, ştiind că această hrană naturală îi pregăteşte pentru o viaţă sănătoasă şi le da putere cu ziua, cresc în greutate şi intră în normal. Laptele meu le-a dat cel mai bun start în viaţă şi încurajez orice mamă să depăşească barierele şi să creadă în puterea miraculoasă a laptelui lor!
Cunoştinţele despre alăptare pot fi duse mai departe!
Şi vă mai împărtăşesc ceva: mă duc la conferinţa dr. Jack Newman, nu doar pentru că are un seminar dedicat alăptării prematurilor, un subiect tare sensibil pentru mine, ci pentru că, deşi sunt mari, am învăţat enorm, simt că mai am multe de învăţat, pentru mine ca om, ca mamă. Şi vreau să mă îmbogăţesc şi să duc mai departe cunoştinţele dobândite, să înţeleg mai bine ce se întâmplă, ce se poate face, până când, care sunt limitele şi să-mi confirm nişte teorii. Vă ţin la curent!
PS: Vă tot întrebaţi de ce am scris la plural despre copii, prematuri…pentru că sunt fericită mamă de gemeni. Doi campioni de aproape trei ani!
Text: Diana Gămulescu; Foto: arhiva personală.
Sursa articolului: http://www.totuldespremame.ro/copilul-tau/alaptare/diana-gamulescu-incurajez-orice-mama-sa-depaseasca-barierele-si-sa-creada-in-puterea-miraculoasa-a-laptelui-ei
Comenteaza