Corina și Diana luptă pentru copiii născuţi prematur!

Material publicat in :

Două mame de gemeni născuţi înainte de termen au înfiinţat o asociaţie pentru apărarea drepturilor copiilor prematuri.

Liviu Florea, redactor-şef AlTreileaSector.ro

Corina are două fete gemene, iar Diana, doi băieţi gemeni. Ambele mame au născut inainte de termen, iar traumele pe care le-au trăit le-au adus, la un moment dat, pe același drum. Au decis să lupte împreună pentru drepturile copiilor români născuţi prematur, prin asociaţia Unu şi Unu, înfiinţată în septembrie 2013.

Organizaţia neguvernamentală apără drepturile copiilor născuţi prematur, are activități de lobby şi advocacy şi oferă servicii de suport emoţional şi psihologic familiilor care trec prin experienţa unei naşteri înainte de termen.

Corina a înființat juridic organizaţia, iar Diana a venit cu o comunitate de părinţi cu copii născuți prematur şi multipleţi, dornici să comunice şi să se informeze unii pe ceilalţi. Comunitatea se numește Micolino și a fost creată pe Facebook.

79% dintre copii sunt născuţi între 32 şi 36 de săptămâni, 10% – între 28 şi 31 de săptămâni, iar 11% vin pe lume la doar 28 de săptămâni, potrivit unor date oferite de Diana Gămulescu, vicepreședintele asociației. Ea mai spune că, la nivelul țării, peste 20.000 de copii se nasc prematur, în fiecare an. Mai mult, în România, la fiecare cinci ore, un copil mai mic de un an moare, conform Salvaţi Copiii.

Cel mai recent proiect al asociației Unu și Unu se numește „Fire de dragoste”. Inițiativa organizației a constat în realizarea unor seturi destinate copiilor născuți prematuri, care conțin căciuli și șosete croșetate, adaptate dimensiunilor celor mici, precum și un „cuib”, adică un „culcuș” pentru copii, cu care se echipează incubatoarele. „Cuibul” îi face pe copii să se simtă confortabil și are rolul de a simula îmbrățisările oferite de mame. Proiectul a debutat la 1 iunie și, până în prezent, câteva sute de seturi au ajuns în trei secții de neonatologie din trei maternități și spitale bucureștene – Polizu, Pantelimon și Filantropia. În curând, proiectul va ajunge și în spitalul Cantacuzino, iar fondatorii asociației doresc să-l extindă la nivel național.

ONG-ul a implementat, în primăvară, un proiect pilot de consiliere psihologică în spitalele Cantacuzino și Universitar de Urgență București, demers care a vizat părinții de copii născuți prematur. Asociația va relua proiectul imediat ce va obține fondurile necesare pentru susținerea cursurilor.

În noiembrie, de Ziua Internațională a Prematurității, Unu și Unu va organiza un eveniment de mediatizare a problemei pe care o reprezintă prematuritatea în România.

Am stat de vorbă cu Diana Gămulescu, vicepeşedintele asociaţiei Unu şi Unu, despre drepturile pe care le au copii născuţi prematur şi părinţii lor, precum şi despre experienţele mamelor care nasc mai devreme de nouă luni.

ATS.ro: Ce drepturi au copiii născuţi prematur?

D.G: Dreptul la șanse egale în viață și la un sistem sanitar pregătit pentru nevoile lor. Sunt spitale unde nu există aparatură sau spitale în care există aparatură, dar nu există medici. În anumite spitale sunt secţii performante, care dacă ar avea la dispoziţie tot ceea ce au nevoie, ar putea salva mai multe vieţi.

Pe de altă parte, și părinții au nevoie și au dreptul la niște servicii de calitate. Totodată, ei au nevoie de consiliere psihologică, pentru că fără consiliere crește rata de abandon a copiilor în spitale. Sau rata divorţurilor.

ATS.ro: Asistența psihologică se regăsește printre drepturile familiilor cu copii născuți prematur?

D.G: Teoretic da, însă ministerul Sănătăţii nu are bani pentru plata unor psihologi.

ATS.ro: Există anumite proceduri pe care trebuie să le respecţi, ca părinte de copil prematur, după ce părăseşti spitalul?

Trebuie să-l monitorizezi în permanență. Se spune că el recuperează până la vârsta de doi ani. Până atunci, trebuie să mergi periodic la controale cu copilul, pentru că prematuritatea poate lăsa sechele neurologice, locomotorii sau vizuale. Copilul născut prematur are nevoie de prezența constantă a părintelui minimum până la doi ani.

ATS.ro: Cum se poate preveni o naştere prematură?

D.G: Pentru a preveni o sarcină prematură trebuie, în primul rând, să mergi la medic pe parcursul sarcinii și nu doar când naști. De regulă, oamenii săraci, din zona rurală, nu înțeleg importanța și necesitatea monitorizării unei sarcini. De multe ori, ei ridică găleți cu apă sau sapă şi nu-și fac analize sau, dacă le fac, nu urmează tratamentul la recomandările medicale. Mai sunt sunt și cauze medicale pentru naşterile premature, cum ar fi diabetul.

ATS.ro: Prin ce experiență ai trecut la nașterea copiilor tăi?

D.G: De regulă, nașterea unui copil ar trebui să fie un motiv de foarte mare bucurie și rămâne în mintea părinților ca un moment unic și fericit. Pentru un părinte de prematur, naşterea este o traumă.

ATS.ro: De ce este o traumă?

D.G: Pentru că nu știi la ce să te aștepți, pentru că îți dai seama că ești neputincios. Nu știi la ce să te aștepți când zici naștere prematură, în sensul că nu ai voie să te duci la copil, nu ai voie să-l atingi, nu poți să controlezi lucrurile, ești singur într-un spital, poate luni de zile. La un moment dat, toate aceste lucruri ajung să te doară, pentru că ai nevoie de sprijinul prietenilor, ai nevoie să fi la tine acasă, ai nevoie să ai tot confortul.

ATS.ro: Cum te-ai simţit cât timp ai rămas în spital, după naşterea copiilor tăi?

D.G: Pe lângă faptul că m-am simțit vinovată, deși am făcut tot ce am putut și tot ceea ce a ținut de mine ca să previn acea naștere prematură, m-am simţit neputincioasă şi abandonată.

Un aspect neplăcut pe perioada spitalizării, pe lângă drama ta şi problema de supravieţuire a copiilor tăi, este că trebuie să trăieşti, alături de alte mame, drama copiilor lor. Şi te încarci negativ, pentru că nu poţi să fi insensibil la ceea ce este în jurul tău. Pe perioada respectivă mamele se sprijină reciproc dar, la un moment dat, această povară devine foarte grea şi afli poveşti dramatice.

ATS.ro: De ce te simţeai abandonată? Nu primeai vizite?

D.G: Ba da, însă o vizită într-un spital durează, de obicei, o oră, iar tu trebuie să stai în spital poate luni de zile. Este greu să știi că alții duc o viață normală în afara spitalului, iar tu ești prizonier acolo și, din păcate, nici nu ai ce sa faci, concret.

ATS.ro: Ce ar trebui să facă un părinte în situaţia în care are de-a face cu o naştere prematură? Se poate pregăti cumva pentru un astfel de lucru?

D.G: Cred că niciodată nu ești suficient de bine pregătit emoțional să faci față unei astfel de situații. Un părinte cu un copil născut prematur îl atinge, poate, după o lună de zile. Atunci când un părinte cu sarcină de multipleți, sau nu, ştie că o să nască prematur, trebuie să realizeze că va avea nevoie de răbdare şi de încredere în copiii lui, care sunt nişte luptători.

Un părinte de prematur se poate pregăti emoțional și poate contribui la procesul de recuperare a copilului mergând și vorbind cu el, chiar dacă i se pare că vorbeşte cu un aparat. Copiii au nevoie de prezența părinților acolo, lângă ei.