Categorii
Cu totii observam, citim si interpretam in mod subconstient limbajul nonverbal al celorlati. Desi nu suntem constienti de asta, gesturile pe care noi le facem transmit mesaje pozitive sau negative catre interlocutorii nostri. Atunci cand devenim parinti, fiecare dintre noi reprezinta o oglinda pentru copiii pe care ii crestem – ei invata cum sa interactioneze cu ceilalti, cum sa-si atinga scopurile si sa se descurce in viata, din ceea ce invata in interactiunile cu noi. Copiii sunt ca niste bureti care absorb informatii, iar noi suntem exemple pentru ei, de aceea este important sa acordam atentie inclusiv limbajului nostru nonverbal. Ca sa intelegeti exact cum percepem limbajul nonverbal,ganditi-va la urmatoarele situatii:
- daca cineva spune ca ne iubeste, dar pare lipsit de emotie, tindem sa nu credem ceea ce ne- a spus;
- daca cineva ne ia in brate dar ii e teama de atingere si se simte inconfortabil, vom resimti si noi, pe loc, ceea ce simte;
- daca cineva vorbeste cu noi, dar in acelasi timp de uita la televizor, sau citeste, fara sa ne priveasca, cel mai probabil ne vom simti ignorati si neimportanti.
Comunicarea nonverbala este compusa din cateva elemente: expresia fetei, tonul vocii, masura in care se realizeaza contactul vizual si actiunile pe care le facem. Suntem invatati sa preluam aceste mesaje la nivel subconstient (nivel al mintii care nu constientizeaza care anume sunt mesajele sau momentul in care sunt preluate),iar ceea ce resimtim sunt doar reactii, de cele mai multe ori emotionale si difuze. Daca mesajele nonverbale pe care le preluam de la parintii nostri si le integram sunt constant negative sau descurajatoare, subconstientul le va traduce mai departe ca fiind reprezentative pentru un sine lipsit de valoare, chiar daca aceasta imagine pe care ne-o facem despre noi este incorecta. Aceasta este una dintre explicatiile pentru care unii dintre noi au o parere foarte proasta despre sine fara macar sa stie motivul. Din fericire, astfel de efecte pot fi evitate de cate parinti cu putin efort si implicare.Iata cateva informatii utile pentru comunicarea nonverbala cu cel mic:
- Asculta-ti copilul atunci cand iti vorbeste: acorda-i atentie maxima si contact vizual. Transmite-I ca ceea ce spune este important pentru tine;
- Incurajeaza-ti copilul: da-i cat de mult feedback pozitiv – o bataie pe umar, un zambet, un ton vesel si motivant;
- Aminteste-ti sa zambesti, sa relationezi, si invata sa fii cat mai relaxat ca parinte, astfel incat copilul sa preia aceleasi comportamente pozitive;
- Cand ii povestesti ceva copilului, fii cat mai expresiv – il vei captiva;
- Manifesta curiozitate in relatia cu copilul – astfel incat el sa simta ca esti interesat de el;
- Evita sa fii foarte serios ca ton sau expresie a fetei – luminozitatea si relaxarea au un impact mult mai mare in ceea ce vrei sa transmiti;
- cand copilul vorbeste cu tine, acorda-I atentie – incearca sa nu stai la telefon, sa scrii sau sa faci multe alte lucruri in acelasi timp – valorizeaza timpul petrecut cu copilul.
O metoda foarte eficienta de a stabili o relatie buna cu cel mic este sa descoperi sistemul de reprezentare dominant pentru copilul tau. La ce se refera acesta? Unele persoane sunt vizuale, altele auditive, kinestezice sau oflactive. Cu putina atentie, iti vei da seama care este motivul pentru afirmatiile pe care le face copilul.Daca iti spune “Nu ma pot imagina in clasa asta”, este vizual. De regula, indiciul consta in modul in care relateaza lucrurile si descrierile pe care le foloseste. Adaptarea ta la acest sistem faciliteaza foarte mult comunicarea cu copilul tau. Exista o serie de comportamente nonverbale ale parintilor, care reprzinta o forma de abuz psihologic.Si vorbim aici despre furia mascata, privirea dezaprobatoare, ignorarea, mica agresivitatea fizica (ciupituri, strangerea puternica), comportamentul pasiv - agresiv, ostilitatea.Cercetarile din domeniul neurostiintelor ne vorbesc despre neuronii oglinda si acel wi-fi neuronal, prin care suntem in permanenta conectati cu copiii, iar ei simt ce simtim noi, chiar daca noi nu exprimam verbal asta. Indiferent ca sunt mici sau mari, nevoia de baza universala a copiilor este aceea de siguranta, iar eu ca parinte, am rolul de a-I ajuta sa se simta in siguranta in relatia cu mine, prin comunicarea verbala si nonverbala pe care o am cu ei. Astfel , se vor dezvolta armonios din punct de vedere emotional. Ca si parinte,aminteste-ti ca ceea ce esti astzai este rezultatul relatiei cu proprii tai parinti. Intr-o relatie atat de apropiata, cuvintele pot fi adesea redundante iar ceea ce scrie cu adevarat povestea sunt, pe langa cuvinte si gesturile si actiunile. Nina Sofian, Psiholog in cadrul Asociatiei Unu si Unu 