Baiatul avea 1 an jumatate cand am aflat ca sunt iar insarcinata. El s-a nascut la termen prin cezariana fara probleme pe parcursul sarcinii. Foarte mare si neasteptata a fost vestea ca sunt iar insarcinata!
Cand am facut primul control la 8 saptamani am simtit ca e altceva decat la baiat…si i-am spus si doamnei doctor ca am un sentiment de gemeni….si asa a fost:)
Am ascultat inimioarele si mi s-a spus ca totul e in regula, pana la acel moment. Saptamanile au trecut binisor, un pic diferit de prima sarcina, cu anumite stari de voma dimineata si insomnie noaptea. Mi-am facut toate analizele, ecografii, tot ce trebuia pana in saptamana 25 cand am inceput sa am o scurgere mai abundenta (cel putin asa am crezut eu), pe care nu am luat-o in seama.
In dimineata zilei de 26.06.2013 m-am trezit uda si mi-am dat seama ca acea scurgere era de fapt pierderea lichidului. Am fugit de urgenta la spitalul Municipal (caci acolo se afla doamna doctor) am mers la camera de garda si dupa minute de asteptare am fost controlata, s-a constatat ca la unul din copii saculetul a fost spart si se pierde lichid (mentionez ca toate fetitele au fost in placente diferite spre norocul meu). S-a hotarat sa se faca un ecograf ca sa vedem cat lichid se pierde si ce e de facut. Cand mi s-a pus aparatul de ecograf am aflat MAREA VESTE. „Aveti 3 copii nu 2”.
Am ramas muta, nu intelegeam cum sunt 3, i-am cerut sa mai verifice o data, au aparut fel si fel de medici care au verificat si care ma intrebau cum de nu am stiut….si le-am aratat toate ecografiile facute pana la acel moment si nu intelegea nimeni nimic cu atat mai putin eu. Pe de o parte eram bucuroasa dar nu stiam ce se va intampla.
Mi s-a spus ca din cauza lichidului care se pierduse in cantitate destul de mare trebuie sa intervina si sa ii scoata pe toti. Am inceput sa plang, am spus ca nu se poate, ca nu vor supravietui, L-am rugat pe Dumnezeu sa faca asa cum e mai bine. Si Dumnezeu m-a ajutat…mi-au spus ca trebuie sa fiu transferata la spitalul Pozilu pentru ca ei nu au suficiente incubatoare. Am fost internata de urgenta mi s-a administrat 3 injectii de maturare, am refacut ecografie pentru confirmare deoarece nici acesti medici nu intelegeau cum de pana la 26 saptamani nu s-a vazut ca sunt 3 copii ci 2.
Am fost dusa in sala de travaliu unde dr.Suciu Nicolae, cel care m-a luat „in primire” mi-a spus ca voi sta acolo pana imi vor extirpa prima fata…adica, fata a carui lichid se pierdea. Imi doream ca totul sa dureze cat mai mult si sa ajung macar la 30 saptamani. Nu a fost asa.
La 2 zile de la internare, vineri la ora 4 dimineata, m-au luat contractiile. Am chemat medicul de garda care m-a controlat si mi-a zis ca sunt dilatata la jumatate si ca voi naste. La ora 6 eram dilatata complet si asteptam doctorii care au venit la ora 9. Am fost pusa pe masa si la 9.15 am nascut NORMAL prima fetita care avea 1080 grame si 35 centimetri si care nu a plans deloc si era destul de vanata. Inca 2 ore contractile au continuat si mi s-au administrat fel si fel de medicamente si perfuzii. Am aflat la 2 zile dupa nastere ca fata nu e prea bine si ca se face tot posibilul pentru a o tine in viata.
La 6 saptamani de la nasterea primei fete le-am nascut si pe celelalte 2 prin operatie de cezariana. Ele au fost normale, au respirat singure, au plans cand le-a scos….prima a avut 1700 grame si 44centimetri iar a doua 1820 grame si 45centimetri.
Tin sa mentionez ca pe prima fata in toata aceasta perioada de 6 saptamani am vazut-o de 2 ori pentru ca nu am fost lasata, ca nu cumva sa pun in pericol viata celorlalte doua. Dupa ce le-am nascut si pe ele am fost zilnic sa imi vizitez prima fetita care era in continuare la terapie intensive si care pe data de 28.08.2013 a decedat…la fix 2 luni de la nastere.
Sunt sigura ca datorita ei, Bunului Dumnezeu si domnului doctor Suciu Nicolae, caruia ii multumesc enorm, cele 2 fetite sunt bine azi, sanatoase, cantaresc 4850 grame cea mare(adica a doua nascuta) si 5300 grame cea mica.
Cam asta este un rezumat din povestea noastra!
Dana Neacsa
Comenteaza