Naşterea prematură afectează anual 1 din 10 bebeluşi născuţi. Când vorbim despre naşterea prematură ne gândim mai mult la problemele medicale asociate acestui eveniment. Totuşi, din punct de vedere psihologic este necesar să abordăm şi subiectul mai delicat care ţine de legătura dintre prematuritate, responsitivitatatea maternă şi dezvolarea ataşamentului sigur la bebeluş.
Maternitatea este un proces complex, cu numeroşi factori implicaţi, care fluctuează, sunt numeroase variabile care ţin de caracteristici materne, caracteristicile sugarului şi factori externi care pot influenţa evoluţia emoţională a mamei şi relaţia acesteia cu copilul după naştere.
Impactul traumatic post-partum sau existenţa unei depresii asociate naşterii premature, sunt factori potenţiali care influenţează negativ comportamentul matern.
Este cunoscut faptul că la scurt timp de la naştere, comportamentul bebeluşului este influenţat (ascendent) de comportamentul persoanelor de lângă el, în special al mamei.
Relaţia de ataşament este în sine una cu rol important în supravieţuire, deoarece sentimentul de a fi protejat cântăreşte mai mult în dezvoltare şi continuitate decât hrana şi spaţiul fizic în care trăieşte copilul. Protecţia se află la baza ataşamentului, însă de cele mai multe ori, mamele care nasc prematur trebuie să accepte faptul că nu îşi pot îngriji singure copiii, acest lucru ducând în multe cazuri la anxietate.
Mediul extrem de tehnologizat în care bebeluşii prematuri sunt aduşi imediat după naştere este un alt factor de stres iar mamele de prematuri se simt adesea alienate faţă de copiii lor, pe parcursul spitalizării la terapie intensivă. În aceste condiţii pot apărea nivele mai mici de răspuns în ceea ce priveşte angajamentul matern care va persista după ce copilul a atins o dezvoltare normală şi s-a întors acasă.
Starea psihică a mamei este extrem de importantă pentru un copil ca el să dezvolte un ataşament efectiv şi sigur faţă de îngrijitorul sau în primul sau an de viaţă. Totuşi, numeroşi copii, printre care şi cei născuţi prematur, nu pot să dezvolte acest prim tip de ataşament de importantă critică pentru dezvoltarea lor.
Cand intervine psihologul?
După nastere apare acea stare de melancolie, numită şi „baby blues“, caracterizată prin tristeţe moderată, anxietate, iritabilitate, schimbări bruşte de dispoziţie şi oboseală. Această stare depresivă e normală şi de scurtă durata, dispărând de la sine în decurs de zece zile de la naştere, fără a fi necesară intervenţia psihologului.
Totuşi, dacă mamele acuză stări de anxietate accentuată care persistă mai mult de două săptămâni, intervenţia psihologică este necesară pentru echilibrarea emoţională a mamei. O mama care primeşte ajutor de specialitate la timp va dezvolta o creştere a responsivitatii materne care este strâns legată de dezvoltarea ataşamentului sigur al bebeluşului.
O mare parte din problemele de comportament care apar la copiii născuţi prematur provin de la o dificultate primară de relaţionare dintre mama şi bebeluş.
Consilierea şi psihoterapia individuală sau de grup, echilibrează mama emoţional şi permite îngrijirea relaţiei afective dintre mama şi copil.
O gândire pozitivă asupra vieţii şi a procesului naşterii premature în sine, va ajută mamele să treacă mai uşor peste momentele dificile asociate acestui eveniment.
De asemenea, chiar dacă copilul este într-un incubator, acest lucru nu ar trebui să le împiedice pe mame să între în contact cu el. Din momentul în care starea lui va fi stabilă, mama poate cere medicilor şi asistentelor medicale să o lase să între în contact cu bebeluşul, să îl atingă sau să îl alinte.
În perioada post-natală şi în copilărie relaţiile semnificative sunt cele care leagă copilul de părinţi, de la care copilul caută protecţie, confort şi susţinere. Dezvoltarea unei personalităţi mature, stabile şi deschise spre noutate porneşte de la o relaţie definită de căldură afectivă dintre părinţi şi copii, de aceea echilibrul emoţional al părinţilor este esenţial.
Cu drag,
Nina
Pe Nina o puteti gasi si pe :
https://www.linkedin.com/profile/view?id=23952593&trk=nav_responsive_tab_profile
Prin intermediul Asociaţiei Unu şi Unu, îţi oferim consiliere psihologică şi coaching, mergem pas cu pas alături de tine iar prin comunitatea noastră ai posibilitatea să împărtăşeşti cu alte mămici propria experienţă – poate fi foarte util şi chiar relaxant să afli că multe alte persoane trec prin aceleaşi provocări ca şi tine. www.unusiunu.com
Comenteaza