As vrea sa incep aceasta povestioara cu faptul ca noi doi ca si cuplu ne­- am dorit foarte mult copii!

E acel lucru care ne a facut sa mergem mai departe … Si încă ceva … Eu nu mi-am imaginat vreodată viața fără copii … Asa ca nu puteam sa nu am :)) Am încercat 4 ani timp in care frustrările si au arătat coltii  dar nu ne am lăsat.

3 inseminări la activ, nici nu mai stiu câte tratamente hormonale si lunar la controale.  A fost greu si foarte obositor dar am mers mai departe urmând indrumarile unei cunoștințe de a merge la Chișinău unde s- au si ” fabricat” cele doua minuni ale noastre!!

Amănuntele nu cred ca si mai au rostul important e faptul ca eu mi- am îndeplinit visul de a deveni mama… Cand am aflat ca sunt doi nu am constientizat cum o sa fie … Eram oricum in culmea fericirii ca sunt însărcinată .

Mi s- au expus riscurile dar eu parca pluteam … Pana la 25 de saptamâni totul a fost bine fără grețuri fara dureri de nici un fel doar cu lovituri puternice ale micilor exploratori care doreau sa le simt prezenta. După care colul meu a început sa se miscoreze foarte repede ceea ce m- a adus in situația de a sta la pat ( la început mi s -a spus  in România ca ar trebui sa beneficiez de cerclaj dar eu nu am vrut ținând cont de sfaturile doctorului de la Chișinău” acolo nu mai umblam”:))) La pat poate ca nu se înțelege- in pat NON stop .. Pauza de toaleta si atât- aici având o contributie majora soțul care a dat dovada de multă răbdare si bunavointa eu având toanele mele … ( de la Bebeluși bineînțeles). Tot timpul am spus ca nu am dus eu sarcina ci noi doi am dus sarcina! 

S- a implicat suta la suta lucru normal cred eu in viața oricărui cuplu …. Cei drept daca nu era el eu nu rezistam la pat atât de mult. La un moment doar numărăm orele si la final de zi răsuflam ușurați.

 La 34 de saptamâni mi s-a spus sa mi pregătesc bagajul ca e cam gata.  Dar nu a fost asa … Am rezistat pana la 37 de saptamâni si 2 zile si cred ca o mai duceam dar a trebuit sa ies din casa sa vorbesc cu anestezistul si cand m am întors mi s- a rupt apa. De fapt erau nerăbdători astia micii sa ne vadă…am născut prin cezariana doi copiii minunați fara probleme care acum au 11 luni .

Perioada de aproape 3 luni petrecuta in pat a fost grea dar scopul final a fost mai important decât cum ma simțeam eu stand in pat ba pe o parte ba pe alta . Susținere am avut din partea tuturor celor din jurul meu … Si e important acest aspect … Iar timpul a zburat repede pentru ca m- am ocupat cu achiziționarea celor necesare pentru  camera unde aveau sa soseasca cei doi puiuti mici .

Pentru mine acum a trecut nici nu m-a mai gândesc cum a fost pentru ca prezentul contează …

Suntem o familie implinita datorită unei munci de echipa. Si făcând o paranteza,  soțul meu a fost cu mine la fiecare control ginecologic dorind sa știe absolut tot ce se întâmpla. Implicarea lui a contat enorm ..!!!

Mamica de gemeni