Veşti bune pentru părinţii cu copii născuţi prematur! În curând, se va lansa „Ghidul Prematurului – pentru părinţi“. Este gândit şi iniţiat de Asociaţia Unu şi Unu şi realizat cu sprijinul a peste 15 specialişti. Diana Gămulescu, vicepreşedinte al Asociaţiei Unu si Unu, ne-a povestit mai multe detalii în interviul pe care ni l-a acordat.
Revista Copii şi Părinţi: Cum s-a născut Asociaţia Unu şi Unu?
Diana Gămulescu: Asociația Unu și Unu a fost înființată în 2013, inspirată de experiența personală a părinților cu gemeni și prematuri, Corina Croitoru și Diana Gămulescu. Este prima și singura Asociație de părinți care apără drepturile copiilor din sarcini multiple și/sau premature și ale familiei acestora și oferă suport pe perioada spitalizării și după externare.
Ultima dată când am vorbit, ne-aţi povestit despre Campania Fire de Dragoste. A avut succes această Campanie?
Proiectul „Fire de dragoste“ a reuşit, pentru primă dată în România, să doteze 11 secţii de terapie intensivă din ţară cu seturi de botoşei, căciuliţe şi cuiburi şi, dacă ne uităm la numărul mare de prematuri care au beneficiat de aceste seturi, numărul mare de secţii la nivel naţional, numărul mare de voluntari implicaţi, atunci cred că putem să o numim o campanie de succes. În plus, în 2015 proiectul „Fire de dragoste“ a fost premiat la Gala Societăţii Civile, secţiunea „Eficienţă“.
Cum au fost ajutaţi, concret, micuţii născuţi prematur, prin această Campanie?
Copiii născuţi prematur trebuie să se adapteze la mediul extrauterin, iar păstrarea temperaturii corpului este una din etapele de adaptare. Prin urmare, prin seturile de botoşei şi căciuliţă, îşi menţin mai uşor temperatura corpului, iar în cuiburi se simt protejaţi şi confortabil.
Dar părinţii?
Cred că orice părinte îşi doreşte cea mai bună îngrijire pentru copilul său. Aceste seturi şi cuiburi au respectat anumite standarde (dimensiuni, materiale, formă etc.) adaptate pentru ei, dar au nu au avut doar un rol estetic, ci şi unul de confort.
Ce proiecte au urmat după Campania Fire de Dragoste?
„Fire de dragoste“ continuă şi în 2015 şi sperăm ca, prin campania de 2%, să ajungem şi la alte secţii din ţară, dar este adevărat că anul acesta reprezintă un an important pentru Asociaţia Unu şi Unu pentru că punem la punct lansarea a două proiecte de anvergură, unice în România, şi extrem de utile pentru părinţi, bebeluşii prematuri, dar şi pentru cadrele medicale.
Cel mai curând va avea loc lansarea „Ghidul Prematurului – pentru părinţi“, primul instrument – resursă dedicat părinţilor din România, pe care îl vom distribui în 20.000 de exemplare la nivel naţional, în toate maternităţile de stat. Acest Ghid a fost realizat cu sprijinul a peste 15 specialişti care au oferit informaţii, într-o manieră accesibilă, care să le fie utile părinţilor, din momentul în care intervine o naştere prematură până la vârsta de 2 ani.
De asemenea, în toamna acestui an vrem să lansăm primul Call Center de intervenţie în prematuritate, „Alo, Prematuritate“, care să contribuie la prevenţie, suport pe perioada spitalizării şi monitorizare a bebeluşilor după externare. Vrem să contribuim, astfel, la informarea părinţilor, la educarea lor, la prevenirea naşterilor premature, a dizabilităţilor (acolo unde este posibil), să fim alături de ei încă din prima clipă, la nivel naţional.
V-a inspirat, şi de data aceasta, experiența personală, nu?
Toate aceste proiecte s-au născut din nevoi identificate de noi (eu şi Corina) şi dezvoltate apoi prin consultările cu părinţii, medicii, asistentele, autorităţile etc. De asemenea, din 2014 oferim consiliere psihologică părinţilor care sunt internaţi în spital alături de bebeluşii lor născuţi prematur, de la terapie intensivă.O astfel de terapie se derulează la „Marie Curie“ prin implicarea în regim de voluntariat a psihologului Nina Sofian, din octombrie 2014. Vrem să extindem acest tip de serviciu şi sperăm ca din luna septembrie a.c. să începem în alte două sau chiar trei maternităţi de grad III.
Care a fost cel mai de succes proiect al Asociaţiei Unu şi Unu?
Noi sperăm ca toate proiectele pe care le derulăm şi pe care le vom lansa să fie utile societăţii şi să aducă o schimbare pozitivă. Vrem să fim o Asociaţie de părinţi care să rămână imparţială şi să urmărească interesul copiilor, să reuşim să aducem o contribuţie alături de toţi factorii implicaţi: autorităţi, cadre medicale etc.
Au existat obstacole în momentul în care aţi început să pregătiţi această campanie?
Obstacole cred că sunt mereu şi peste tot, însă nu au fost semnificative, astfel încât să ne demotiveze, dimpotrivă, am căutat soluţii. Singurul obstacol care ne dă de furcă este lipsa fondurilor care să ne ajute să dăm viaţă ideilor, proiectelor. Fără finanţare, asemenea proiecte rămân doar planuri pe hârtie. Pare că un astfel de proiect este al unui ONG, însă prin donaţii, sponsorizări devine de fapt al tuturor celor care aleg să contribuie, să ajute copii şi familii.
Povestiţi-ne şi despre „Marşul prematurilor“…
În luna iunie a.c. am organizat pentru prima dată „Marşul prematurilor“, un eveniment care se va organiza şi la anul şi care şi-a propus să atragă atenţia opiniei publice privind rata crescută a prematurităţii în România. Unul din 10 bebeluşi se naşte înainte de termen, în condiţiile în care natalitatea a scăzut. Este, aşadar, o problematică care priveşte sănătatea publică şi ar trebui ca toţi factorii de decizie să se implice şi să găsim soluţii pentru a diminuna rata de 10% a bebeluşilor care vin pe lume mai devreme, la noi în ţară. Tematica evenimentului din acest an a fost respiraţia şi imposibilitatea de a respira a bebeluşilor prematuri când vin pe lume. Acest lucru a fost comunicat într-un mod sugestiv. Astfel, toţi cei prezenţi au purtat măşti de oxigen şi au participat la activităţi care au pus accentul pe respiraţie.
Ce anume vă determină să mergeţi mai departe şi să faceţi lucruri frumoase pentru micuţii născuţi prematur?
Pe mine personal mă inspiră copiii mei şi, când îmi dau seama cât suntem de norocoşi, nu pot să nu-mi întorc privirea şi către alţi copii sau alţi părinţi. Când vedem atâta dorinţă de viaţă şi luptă, în timpul vizitelor noastre prin săli de terapii intensive neonatale, ne reasigurăm că TREBUIE să mergem mai departe. Nici nu-mi pot imagina cum ar fi să ne oprim aici. Este un scenariu pe care nici nu-l luăm în considerare.
Care este lucrul cel mai important pe care l-aţi învăţat prin implicarea directă în proiectele Asociaţiei Unu şi Unu?
Atât eu, cât şi Corina sau Nina Sofian, am învăţat că trebuie să şi dăm, nu doar să primim şi toate trei am dat sens experienţei trăite.
Sursa informatiilor: Revista Copii si Parinti
Comenteaza