La o saptamana dupa ziua multipletilor punctam momentul cu partea a doua a interviului in care Elena de la WAHM si sora ei Cristina sunt protagonistele unei povesti de viata cu adevarat incantatoare!
Intre timp, cumva s-a aflat raspunsul la intrebarea: „Micolino: V-ati indragostit de aceeasi persoana, la un moment dat? Sau s-a indragostit de voi aceeasi persoana?
Elena: Nu, am avut preferinte diferite. Chiar ne ajutam una pe cealalta, ne sfatuiam si ne ascultam ofurile. De exemplu, tin minte ca imi placea teribil un baiat cand eram mai mica si sora mea ma informa cu cine si cand l-a vazut, ma “hranea”. Chiar si atunci cand cand il vazuse cu altcineva in oras, ma incuraja spunandu-mi cat de putin i-a atras atentia acea fata, ce nesemnificativa parea etc. Ma imbarbata. Au fost, insa, persoane care pasionate fiind de una dintre noi si respinse, au sperat ca o vor regasi in cealalta. Ceea ce era si umilitor si dureros pentru amandoua.
Micolino: Daca mai ai si alti frati, poti spune daca legatura cu geamanul este diferita de legatura cu celalalt frate?
Elena: Da, mai avem o sora cu 9 ani mai mare. Este o relatie diferita, sigur. Este frumos cand ne intalnim toate, insa de regula, fiecare isi ia timp cu o singura sora pe indelete.
Micolino: In ce relatii esti acum cu sora ta? Care este prima amintire care iti vine in minte din perioada copilariei cu sora ta? Cum va percepeau ceilalti in perioada in care erati mai mici?
Elena: Avem o relatie foarte dinamica: ne sunam zilnic, povestim, iesim cu familiile in oras, planuim excursii si peripetii. E o legatura stransa, mai ales ca avem si copilasi de aproape aceeasi varsta…iata ca povestea continua. Prima amintire? Noi avem o convingere mai mult sau mai putin ghidusa: gropitele din obraji suntem sigure ca sunt locul unde cealalta a apasat cu degetelul prima oara!
Imi amintesc ca ne jucam in praf la gradinita si deodata, Cristina a vazut-o pe educatoare venind val –vartej spre noi doua. Mi-a spus pripit atunci: hai sa inghitim si asa am facut amandoua…am inghitit fiecare cate o gramajoara de praf sa stergem urmele jocului nepermis.
Micolino: Se spune ca in randul gemenilor exista un limbaj al lor, tu ai simtit acest lucru? Ai un cod cu sora ta? Cum arata acum o zi din viata unor surori gemene?
Elena: Sigur, in mod continuu aproape. Ne intelegem uneori mai presus de cuvinte, alteori facand abuz de un noian de cuvinte, fiind astfel destul de provocator pentru altcineva sa ne urmareasca dinamica dialogurilor. Adesea ne completam, desigur, sunt si discutii in contradictoriu, tindem sa ne impunem, dar terminam prin a largi perspectivele si uneia si celeilalte cel putin datorita capacitatii de a asimila. Pentru noi nu exista adevarul uneia sau validitatea unei singure lumi. Dar asta am invatat in timp cu rabdare si cu ciocniri de placi tectonice cand si cand.
O zi din vietile noastre? Sunt surprinzatoare zilele si ca o impletire continua: idei peste idei, propuneri de intalniri rapide chiar si 5-10 minute la metrou sau la un suc si o poveste in parc, destainuiri, incurajari si lucru impreuna.
Micolino: Work at home moms este una din pasiunile tale, nu ai determinat-o si pe sora ta sa faca parte din proiect? Care dintre voi a avut calitati de lider?
Elena: Da, este un proiect in care cred enorm, e ca un organism viu. Atat ea, cat si eu credem si suntem in prima linie privind proiecte demarate de cealalta. Eu o sustin in demersul ei fotografic si de design grafic, am fost la vernisajele ei,am fost deopotriva si model si incurca-lume cand prelucra fotografiile si multe altele fara de care un proiect nu poate capata savoare.:) De asemenea, si ea ma sustine, face parte din echipa mamelor care lucreaza de acasa, practic, ea asigura intreg conceptul grafic al evenimentelor sau anunturilor Asociatiei Work At Home Moms. Suntem diferite ca experienta, mod de a aborda si de a crea, insa atat de tare credem una in cealalta, incat ne cooptam instant una in lumea si ideile celeilalte.
Micolino: Cum iti aduci aminte de prima perioada in care ai stat departe de sora ta?
Elena: Nu cred ca mi-o amintesc chiar pe prima, undeva in suflet stiam ca este undeva pe aproape: la o banca distanta, la o clasa distanta. Nu cred in distante de netrecut sau prea mari cat sa reziste unei imbratisari (cu gandul, cu cuvantul etc.). Dar imi amintesc ca in prima zi de liceu, o cautam cu privirea, chiar in pauze ma uitam spre usa stiind ca o sa ii vad capusorul atat de cunoscut cautandu-ma la randul ei.
Micolino: Te deranja vreodata maniera de a fi tratat la pachet cu sora ta in diverse situatii?
Elena: Sa zic ca ne indurera pe amandoua. Desigur, am auzit de cateva ori bune, prea bune : nu conteaza care dintre voi vine, tot acelasi lucru” sau „daca una poate, cealalta de ce nu?”. Poate pe moment aveam tendinta de a respinge ce avem crezand ca asa ne va fi mai usor, insa astfel de abordari ne-au solidarizat.
Multumesc voua pentru calatoria alaturi de sora mea, iar si iar, cea de care nu ma satur niciodata!
Multumim si noi Elenei ca ne-a permis accesul in universul lor frumos colorat, de surori gemene, iar voua va lansam provocarea de a ne trimite povesti similare pe contact@micolino.ro. Despre WAHM si evenimentele, proiectele, initiativele lor puteti accesa aici.
Despre Elena Gorun puteti afla mai multe informatii accesand:
iar despre sora ei, Cristina accesand: http://imaginepeople.ro/
Comenteaza