Categorii
Acest text este dedicat tuturor părinților care vor începe, de mâine, drumul pe care noi tocmai l-am încheiat.
Dacă aș putea să mă întorc cu un an în urmă și să îmi dau un singur sfat, ar fi acesta:
Nu te pregăti doar pentru examen. Pregătește-te pentru întregul proces.
Evaluarea Națională nu înseamnă doar două probe scrise. Înseamnă luni de muncă, emoții, îndoieli, speranțe, decizii și multe momente în care vei învăța și tu, ca părinte.
Iată cele 16 lucruri pe care mi-aș fi dorit să le știu înainte de acest drum.
1. Încrederea se construiește cu mult înainte de examen.
Nu în ultima săptămână și nici după afișarea rezultatelor. Copiii au nevoie să simtă, zi de zi, că cineva crede în ei, chiar și atunci când ei se îndoiesc de propriile puteri.
2. Odihna este parte din pregătire.
Somnul nu înseamnă timp pierdut. Un copil odihnit învață mai eficient, gândește mai clar și își gestionează mai bine emoțiile.
3. Alimentația, hidratarea și mișcarea contează la fel de mult ca orele de studiu.
Creierul are nevoie de energie, iar emoțiile au nevoie de echilibru. Pauzele, sportul și timpul petrecut în aer liber nu sunt o recompensă, ci o nevoie.
4. Pregătirea suplimentară poate face diferența, dar profesorul potrivit face diferența și mai mare.
Alegeți oameni care nu predau doar materia, ci cultivă și încrederea, respectul și curiozitatea.
5. Nu vă fie teamă să schimbați un profesor dacă relația nu funcționează.
Niciun rezultat nu justifică pierderea încrederii unui copil în sine. Exigența poate merge mână în mână cu respectul.
6. Susținerea emoțională este la fel de importantă ca pregătirea academică.
Uneori, un „Cred în tine” valorează mai mult decât încă un test rezolvat.
7. Învățați să vă gestionați propriile emoții.
Copiii simt anxietatea părinților, chiar și atunci când aceasta nu este exprimată în cuvinte. Echilibrul nostru devine, adesea, echilibrul lor.
8. Nu transformați nota într-o măsură a valorii copilului.
Rezultatul contează. Dar nu spune totul despre cine este acel copil și despre cine va deveni.
9. Evitați comparațiile.
Fiecare copil are ritmul lui, punctele lui forte și propriul parcurs. Comparațiile rănesc mai mult decât motivează.
10 Apreciați efortul, nu doar rezultatul.
În spatele fiecărei medii există sute de ore de muncă, renunțări și perseverență. Efortul merită recunoscut, indiferent de punctaj.
11. Nu lăsați examenul să ocupe întreaga copilărie.
Da, este o etapă importantă. Dar copiii au nevoie și de joacă, prieteni, râsete și vacanțe. Performanța nu ar trebui să le răpească bucuria de a fi copii.
12. Ascultați-vă copilul atunci când alegeți liceul.
Media deschide anumite uși. Alegerea drumului ar trebui să fie făcută împreună, ținând cont și de personalitatea, interesele și visurile lui.
13. Acceptați că perfecțiunea nu există.
Emoțiile, oboseala sau o clipă de neatenție pot schimba un rezultat. Asta nu înseamnă că munca depusă și-a pierdut valoarea.
14. Repartizarea computerizată este încă o etapă a procesului.
Urmează fișa de opțiuni, calcule, coduri de licee, ultimele medii și multă nerăbdare. Încercați să priviți această etapă cu realism, dar și cu încredere.
15. Liceul este începutul unui drum, nu destinația.
Succesul unui copil va depinde de mult mai multe lucruri decât numele liceului: de profesorii pe care îi va întâlni, de prietenii pe care și-i va alege, de implicarea lui și de valorile pe care le va construi.
16. Aveți grijă de relația cu copilul mai mult decât de orice rezultat.
Peste ani, nu își va aminti fiecare exercițiu rezolvat și nici fiecare punct pierdut. Își va aminti însă cum s-a simțit în această perioadă și dacă, atunci când îi era greu, a găsit acasă înțelegere, răbdare și încredere.
Nu putem schimba peste noapte sistemul de educație.
Dar putem schimba experiența pe care copiii noștri o trăiesc în interiorul acestui sistem.
Putem alege să punem mai puțină presiune și mai multă încredere.
Mai puține etichete și mai mult respect.
Mai puțină teamă și mai mult curaj.
Pentru că, înainte de orice examen, înainte de orice medie și înainte de orice clasament, copiii noștri au nevoie să știe că sunt văzuți, ascultați și iubiți.
Înainte de a fi elevi, copiii noștri sunt copii. Să nu uităm niciodată acest lucru.