Categorii
Acest text este dedicat tuturor copiilor care au avut curajul să creadă în ei și tuturor adulților care au ales să creadă în ei înainte.
- Există examene care se dau într-o sală de clasă.
- Și există examene pe care le dăm, în tăcere, ca părinți.
- Evaluarea Națională este unul dintre ele.
În ultimul an am învățat mai mult decât formule, comentarii literare, procente sau subiecte de examen. Am învățat ce înseamnă să fii prezent, să ai răbdare, să încurajezi atunci când copilul nu mai are încredere în el și să îți gestionezi propriile emoții înainte de a-i cere lui să și le gestioneze pe ale lui.
Am înțeles că Evaluarea Națională nu începe în ziua examenului.
- Începe cu mult înainte.
- Începe în serile în care copilul obosește și totuși se întoarce la birou.
- Începe în diminețile în care își adună puterea și pleacă din nou la școală sau la pregătire.
- Începe în toate momentele în care alege să mai rezolve un exercițiu, în timp ce colegii lui sunt afară, la film sau în vacanță.
În București, presiunea este cu atât mai mare.
Concurența este uriașă, iar uneori câteva sutimi pot schimba traseul către un liceu foarte dorit.
De aceea, nu cred că este corect să spunem că nota nu contează.
Contează.
Este baremul de acces către anumite oportunități și către mediul educațional în care mulți copii își doresc să ajungă.
Este firesc să își dorească rezultate bune.
Este firesc să își dorească să vadă că munca lor a avut sens.
Dar, în același timp, este important să nu uităm că nota spune doar povestea unei zile.
Nu spune povestea copilului.
În spatele fiecărei medii există luni sau chiar ani de muncă.
Există copii care și-au pus, pentru o vreme, copilăria pe pauză.
- Au ieșit mai rar cu prietenii.
- Au renunțat la timp liber.
- Au învățat până târziu.
- Au obosit.
- Au avut îndoieli.
Și totuși au mers mai departe.
Există și părinți care au făcut sacrificii pe care nu le vede nimeni.
Au reorganizat programul familiei.
Au investit timp, energie și resurse.
Au învățat să își ascundă propriile temeri pentru a nu le transforma în povara copilului.
Există un stres invizibil al părinților despre care se vorbește prea puțin.
Poate că acesta este unul dintre cele mai dificile examene pe care le susținem împreună.
Dar dintre toate lecțiile pe care mi le-a oferit această perioadă, una mi se pare esențială.
Relația este mai importantă decât rezultatul.
Am înțeles asta și atunci când am ales să întrerupem colaborarea cu un profesor.
Nu pentru că nu își cunoștea materia.
Ci pentru că niciun copil nu învață mai bine atunci când este făcut să creadă că nu este suficient de bun.
Există încă adulți care cred că frica motivează.
Că presiunea produce performanță.
Că etichetele ambiționează.
Eu cred exact contrariul.
Cred că performanța adevărată se construiește într-o relație în care există respect.
- Încredere.
- Empatie.
- Exigență, dar fără umilire.
Un copil care se simte văzut și respectat va avea curajul să încerce din nou chiar și atunci când greșește.
Poate că aceasta este cea mai valoroasă lecție pe care ne-o oferă Evaluarea Națională.
Nu despre matematică.
Nu despre limba română.
Ci despre felul în care alegem să fim adulți în viața copiilor noștri.
- Profesori.
- Părinți.
- Mentori.
- Oameni.
Peste ani, este foarte posibil ca ei să uite punctajul obținut.
Dar nu vor uita cine le-a spus:
„Cred în tine.”
Nu vor uita cine i-a făcut să se simtă suficient de buni.
Nu vor uita cine le-a oferit încredere atunci când ei nu o mai găseau în ei înșiși.
Și nici cine i-a iubit mai mult decât orice rezultat.
Pentru că, atunci când se termină examenul, începe adevărata lecție.
Iar aceasta nu este despre note.
Este despre relația pe care o construim cu copiii noștri.
Și despre promisiunea pe care mi-aș dori ca fiecare copil să o audă acasă:
„Te iubesc. Și vom merge mai departe împreună.”
⸻
Pentru că, înainte de orice examen, copiii au nevoie de un loc în care să se simtă în siguranță.