Filantropie

Aici este spațiul din online unde împărtășesc cea mai dragă parte a poveștii mele: drumul pe care l-am început odată cu Asociația Prematurilor

Totul a început dintr-o experiență profund personală. Am trăit emoțiile, fricile și întrebările pe care doar o mamă care trece prin prematuritate le poate înțelege. În acele momente, mi-am dat seama cât de puține resurse, informații și sprijin există pentru părinții care se confruntă cu această realitate. Eram înconjurată de incertitudine, dar și de o dorință uriașă de a face ceva – nu doar pentru mine și copilul meu, ci pentru toate familiile aflate în aceeași situație.

Așa a luat naștere Asociația Prematurilor. La început a fost doar un vis mic: să ofer suport și să aduc informații acolo unde lipseau. Dar visul s-a transformat rapid într-o misiune. Am întâlnit părinți curajoși, medici dedicați și oameni care și-au dorit să fie parte din schimbare.

De-a lungul timpului, am reușit să dezvoltăm proiecte importante: campanii de conștientizare, programe de sprijin pentru părinți, donații pentru maternități și, cel mai drag proiect de suflet, cartea „Povestea Eroilor în scutece”.

Asociația Prematurilor nu este doar o organizație pentru mine, ci o călătorie de suflet. O călătorie despre speranță, reziliență și iubire. Prin tot ce fac, îmi doresc să transmit că nimeni nu trebuie să treacă singur prin această experiență și că, împreună, putem schimba lucruri mari.

Când am început să scriu această carte, nu aveam un plan. Aveam doar o nevoie uriașă de a vindeca ceva în mine. Am pus pe hârtie nopțile mele de stat în spital, rugăciunile, vinovățiile, iubirea.
Și am simțit că nu e doar povestea mea – ci că e povestea tuturor mamelor care și-au ținut respirația în fața unui incubator.

Audiobook-ul «Povestea eroilor în scutece», redat prin vocea caldă a Ralucăi Moianu, duce mai departe emoția pe care eu am trăit-o în tăcere. Este o îmbrățișare pentru toate mamele care nu mai pot, dar o iau de la capăt în fiecare zi. Este felul meu de a-i spune fiecărei mame: nu ești singură. Ai voie să plângi, dar ai și puterea de a merge mai departe.

Mulțumiri speciale pentru vocea care a dat viață poveștii!
Raluca Moianu este vocea audiobook-ului „Povestea Eroilor în scutece” pe care o puteti asculta aici:

Când am plecat acasă cu gemenii născuți prematur, am realizat că lupta nu se termină în spital. Începuse o altă etapă – mai lungă, mai grea, mai tăcută. Fiecare copil născut prematur are nevoie să fie urmărit pe termen lung: neurologic, oftalmologic, cardiologic, pulmonar, ortopedic, psihologic.

Dar în România, aceste etape sunt fragmentate. Nu există o legătură reală între medici, părinți și instituții.
Carnetul Prematurului s-a născut din această nevoie: de a crea un traseu medical coerent, de la maternitate până la copilul de acasă. Este un instrument unic de urmărire multidisciplinară, prin care specialiștii pot vedea evoluția fiecărui copil și pot interveni din timp, acolo unde este nevoie.

Nu vorbim despre o broșură, ci despre o soluție concretă de sănătate publică.
Acest carnet poate salva vieți și poate preveni dizabilități.

Carnetul Prematurului nu e o idee frumoasă pe hârtie — este o necesitate si o urgență națională. Este un proiect care trebuie să devină politică publică, nu opțiune individuală. Îmi doresc ca România să înțeleagă că prevenția, educația medicală și sănătatea nu sunt un lux, ci o responsabilitate colectivă. Fiecare copil născut prematur merită o șansă reală, iar fiecare mamă merită să aibă în mână un instrument care îi oferă claritate, curaj și sprijin.

Am fost una dintre mamele care și-au văzut copiii doar prin geamul unui incubator. Să îți privești copilul și să nu îl poți ține în brațe e o durere care nu se poate descrie. Atunci am înțeles cât de mult lipsește din sistemul nostru un gest atât de simplu și atât de vindecător: Kangaroo Care.
Această metodă înseamnă, de fapt, dreptul mamei de a-și ține copilul la piept, chiar și pe perioada internării. În multe țări, este o procedură obligatorie, susținută de Organizația Mondială a Sănătății. În România, încă trebuie să cerem voie.

Kangaroo Care nu e o dovadă de curaj – e o dovadă de umanitate. Este o intervenție simplă, fără costuri, care scade mortalitatea, stabilizează respirația și pulsul bebelușilor și ajută mamele să se vindece emoțional. Ne dorim ca această practică să fie inclusă într-un cadru legislativ clar, implementat în toate maternitățile din România.

Am învățat că o mamă nu are nevoie de flori de 8 Martie, ci de dreptul de a-și ține copilul la piept atunci când lumea i se prăbușește.
Pentru mine, Kangaroo Care nu este un gest medical — este începutul vieții.
Și dacă vom reuși ca nicio mamă din România să nu mai privească neputincioasă printr-un geam de incubator, atunci vom ști că am făcut ceea ce contează cu adevărat.

Intervenția precoce a fizioterapeutului nu înseamnă doar prevenirea complicațiilor motorii. Înseamnă sprijin pentru creierul care se formează, pentru mușchii care învață să existe, pentru sistemul nervos care caută echilibru. Înseamnă, mai presus de toate, contact, blândețe, atingere terapeutică.

În multe țări, prezența fizioterapeutului în echipa de terapie intensivă neonatală este o normalitate. În România, este încă un privilegiu rar. Dar fiecare secundă câștigată acolo, lângă incubator, poate schimba cursul unei vieți.

Mi-aș dori ca intervenția timpurie să devină parte integrantă din îngrijirea fiecărui prematur — nu doar o opțiune, ci o obligație de sistem. Pentru că reabilitarea nu începe când copilul merge, ci atunci când luptă să trăiască.

Am învățat că, la fel ca iubirea mamei, și atingerea terapeutului are puterea de a rescrie destinul unui copil născut prea devreme. În acele prime clipe, când viața atârnă de un fir de speranță, fizioterapeutul este uneori prima persoană care îi arată corpului cum să trăiască.