Am scris aceste randuri, dupa ce acum cateva saptamani o prietena, mama de copii nascuti prematur, mi-a spus  ca desi starea lor de sanatate este ok acum, de fiecare data cand se apropie ziua lor de nastere, o incearca acel sentiment de strangere de inima, neputinta si disperare pe care l-a trait la nastere.

Ca mama de prematur traiesti cu sufletul la gura zi dupa zi, astepti, speri, te rogi si crezi in minuni. Mai tarziu, treci prin toate etapele de evolutie si dezvoltare, esti langa copil, esti prinsa in rutina de zi cu zi, mergi inainte si, totusi, in adevaratele momente de sinceritate, cand poti sa te linistesti si esti doar tu cu tine, realizezi ca, desi toata lumea este ok acum, tu “ nu esti bine”.

Si porti cu tine, in sufletul tau, acea poveste…

Bertin, spune foarte frumos “A venit pe lume un copil. El a facut sa se nasca o mama, un tata, o familie”Totul incepe cu o poveste, o poveste despre un copil care se naste prea devreme. O poveste despre puiul de om, care vine odata cu iubirea neconditionata si bulverseaza un intreg univers, ne provoaca, ne impinge sa experimentam diverse stari, sa pendulam de la agonie la extaz, atunci cand secundele devin ore, iar zilele nu mai au numar.

Pregatirea pentru nastere  este o etapa importanta, de aceea voi descrie putin mai tehnic  ce se intampla cu mama din punct de vedere psihoafectiv atunci cand un copil se naste inainte de termen.

Aproape de fiecare data, totul se intampla repede  iar mama nu este pregatita psihoemotional si fizic pentru acest eveniment. Pregatirea mentala pentru a deveni parinte este un proces complex, care acum, este intrerupt neasteptat. Este un soc, de aceea de cele mai multe ori,nasterea prematura, este asimilata unei traume.

Daca ar fi sa o definim, trauma apare ca raspuns la o experienta, un eveniment neasteptat, care se produce brusc si asupra caruia nu avem control. Aceasta experienta depaseste abilitatea mintii noastre de a asimila si de a se acomoda cu noua realitate, care iese din sfera normalului. Dupa un eveniment traumatic, pur si simplu nu putem intelege ce ni se intampla, pentru ca nu avem scheme de prelucrare a unor astfel de experiente emotionale fara scenariu, pe care le percepem ca fiind incoerente.

Prin fortele naturale de refacere a organismului si psihicului, noi singuri, nu putem intotdeauna sa depasim trauma. De aceea avem nevoie de o abordare terapeutica.

Procesul terapeutic ne ajuta sa integram trauma si sa incadram evenimentul respectiv in contextul mai general al vietii, dandu-i astfel o semnificatie care poate fi constructiva la nivel personal.

Rezilienta psihologica este termenul care descrie capacitatea noastra de a ne reveni dupa trauma. Termenul vine din industrie si se refera la abilitatea unui material de a reveni la forma initiala. Conform definitiei, rezilienta este “proprietatea unui metal sau aliaj de a rezista la socuri”.

Unii dintre noi reusesc sa aiba aceasta calitate si deci, sa treaca peste trauma, revenind la modul de functionare echilibrat de dinaintea ei.Chiar daca, uneori trauma are o intensitate  greu de imaginat, totusi, unii oameni au resursele necesare sa treaca peste.

Cercetarorii au identificat ca printre factorii importanti in reechilibrare se afla si suportul pe care il primim de la cei din jurul nostru, de la primele persoane pe care le vedem dupa o trauma,  de la familia sau de la prietenii care ne sustin. Trauma nu este trauma doar pentru ca se intampla, ci si pentru ca nu exista nimeni sa o asculte. Trauma intrerupe capacitatea de a integra experienta traita in structurile si functiile creierului, impiedica eforturile diferitelor parti ale creierului sa reduca tensiunea dand astfel un sens experientei.

Parintii de prematuri stiu, si vor intelege, cat de importanta este povestea, acea poveste despre care va spuneam la inceputPovestea, care incepe cu nasterea unei minuni si care trebuie exprimata si mai apoi ascultata, tocmai pentru ca in timp, sa ajunga sa dea  sens experientei nasterii timpurii.

Povestea, prin natura ei este magica, are o putere incredibila, reflecta o structura profunda a psihicului nostru, care genereaza imagini simbolice si ne guverneaza organizarea experientelor. Povestea este calea de a ne conecta emotional cu ceilalti,ne ajuta sa exprimam,sa  intelegem, sa dam sens experientei.

Povestea are o semnificatie clara. Intotdeauna la final, vom intelege exact, de ce s-a derulat asa aceasta calatorie, despre ce a fost vorba in aceasta poveste.

Povestea ne ajuta sa mergem mai departe…

Daca esti parinte de prematur, scrie-ne povestea micului tau erou si impartaseste cu noi experienta traita.

Daca ai nevoie de consiliere sau suport,da-ne un semn, noi suntem alaturi de tine prin comunitatea Unu si Unu.

 

Cu drag,

Nina

Pe Nina o puteti gasi si pe :

https://www.linkedin.com/profile/view?id=23952593&trk=nav_responsive_tab_profile

http://www.boneonline.ro/

Prin intermediul Asociaţiei Unu şi Unu, îţi oferim consiliere psihologică şi coaching, mergem pas cu pas alături de tine iar prin comunitatea noastră ai posibilitatea să împărtăşeşti cu alte mămici propria experienţă – poate fi foarte util şi chiar relaxant să afli că multe alte persoane trec prin aceleaşi provocări ca şi tine. www.unusiunu.com